Legământul

capitolul VIII

Charlotte

M-am trezit pe la ora șase dimineața. Mi-am pus o rochie pe mine, apoi am ieșit pe hol. Totul era pustiu și foarte întunecat. Draperiile erau trase și avea că îți puteai vedea propria mână. Podelele palatului scârțâiau sub greutatea mea, iar tocurile scoteau un sunet care răsună în toată încăperea. M-am uitat în stânga și în dreapta ,apoi am coborât scările cu grijă. Aveam o presimțire uimitor de uriașă că cineva mă urmărește. Am scos briceagul și, când nu era atent/ atentă, i l-am pus la gât.

-Regina, nu faceți ceva nesăbuit! Sunt eu ,Jennet! Am suflat ușurată, și am pus briceagul la locul lui.

-Jennet, mai speriat! Dar acum lasă asta și vino repede!  Am ieșit din palat mergând spre gradina imperială. Am ajuns acolo iar boierii Ayaz , Ali și Onder erau acolo.

-Carlos, credeam că vom fi doar noi trei! Printr-un​ simplu cuvânt am devenit impancientată.

-Charlotte, liniștește-te! Ei sunt de încredere chiar daca ii slujesc mamei tale! Îți vor fi mai supuși ție! Acum povestește-ne! M-am așezat pe banca în fața celorlalți.

-Ei bine, e legat de moartea tatălui meu! De fapt nu a fost omorât în luptă,ci eu l-am omorât! Insa , știti...nu eu am vrut asta! Ci mama mea! Am.fost obligată să îl omor! Eram prizoniera lor și sigur acum as fi fost la doi metri sub pământ daca nu făceam ce îmi spuneau ei! Toți mă cred vinovată pe mine, dar de fapt mama mea este! Trebuie să dezvăluim cumva adevărul! Deci...ce spuneți? Îmi veți fi alaturi? Se uitau la mine mirați, iar Carlos ...cred că de aștepta la asta!

-Desigur! Te vom ajuta cu orice ai tu nevoie! Acum ,haide sa te ducem înăuntru! Daca afla Charlie că...

-Taci! Nu vreau sa mai pronunți acest cuvânt în viața ta! Acel om e un nerușinat! M-am ridicat și am plecat spre castel.

Îmi ajung pe ziua de azi, toate aceste nebunii. Nu vreau decât să stau cu prietena mea și să citesc ceva relaxant.

Am intrat în camera și mă uitam prin preajma. Cărțile nu erau nici unde, așa că m-am gândit să merg în pod. Urcam scarile. Totul era pustiu, însă un tablou cu mama mea și un băiețel mi-a atras atenția. L-am ridicat, și din ramă lui a căzut în plic....o scrisoare...in ea scria:

"Draga mea,

Sunt bunicul tău, și vreau să ști adevărul. Probabil că nici acum mama ta nu a avut curajul sa ti-l spună, însă eu am avut! Dacă citești asta înseamnă că ești destul de mare încât să înțelegi totul! Băiatul din imagine este persoane pe care ai iubit-o și cu care te jucai in fiecare zi! Palatul răsună de râsetele voastre...până când...Mama ta a vrut sa il omoare, așa că eu l-am luat și l-am ascuns! Toți cred că e mort, i să tu ști adevărul! Trebuie să îl cauți peste tot pe fratele tău! Da, ai un frate! Te rog promite că o sa-l găsești! Și să ști că numele lui este Emre!

                                     Cu drag
                                                 Bunicul tau"

Nu îmi vine să cred! Am un frate? Eu chiar am un frate? Un sentiment de bucurie și de tristețe mă cuprinde.

Am trântit toate ușile până când am ajuns la odaia mamei mele.

-Tu! Ești o scorpie! Cum mi-ai putut ascunde că am un frate? Ești cea mai rea scorpie! Și pentru că nu il iubeai ai ales sa îți scuipi tot veninul pe mine! Dar cum de....

-Ajunge! Nu îți permit să vorbești așa cu mine! Se apropie de mine și vrea să îmi dea o palmă, însă i-am prins mana.

-Daca mă vei lovi, vei regreta toată viața ta! Nu voi mai sta nici cinci minute în acest castel! Ai înțeles? Nu am apucat sa îmi termin propoziția, că obrazul meu a devenit roșu și simțeam o durere cumplita.

-Așa te-am crescut eu? Daca nu îți ți...

-Asta, Melek, a fost prima și ultima dată când ați dat în mine! Eu nu glumesc când spun că plec!

Am mers în camera și mi-am pus in valiza mai multe rochii. Nu pot sa cred că mama mea a făcut asta! Daca de mai comporta așa cu mi e, nu mă mai vede niciodată!

M-am urcat în trăsură și am pornit spre castelul din Nasuh. Cel puțin acolo voi fi singura...

.....

Trăsură sa oprit deodată. Am i depărtat materialul alb din fereastra pentru a vedea ce se întâmplă. Vizitiul a venit spre mine și mi-a spus că o săgeata a lovit roata. Perfect! Voi rămâne aici pana mâine dimineață.

O umbra a înconjurat trăsură. Nici toate vorbele acelui vizitiu nu m-au oprit să cobor din trăsură. M-am uitat în jur și , dintr-odată, o mana mi-a acoperit gura. Tot ce am văzut nainte sa adorm, a fost cum l-au omorât cu bestialitate pe vizitiu. Apoi....totul negru...

Hei! Ce credeți că se va întâmpla mai departe? Am vrut sa va las puțin în suspans....