Legământul

Capitolul XXII

Carlos

Charlotte se juca cu copii afară. Era obosită. Asta înseamnă să îți iei o asemenea responsabilitate pe cap.

Am mers să o ajut. Când am ieșit afară nu mai era. I-am întrebat pe copii unde este. Ei mi-au arătat că în copacul de lângă mine. Ce caută acolo?

-Charlotte, ce cauți acolo? A tresărit speriată, mai sa pice din copac.

-Bu-nă......căutăm mingea!

-Charlotte, ți-ai dat seama că mingea e jos, lângă trunchiul copacului ,nu?

-Ce? Fir-a-ți voi de draci împielițați! Hasan ,de ce nu mi-ai spus că mingea e acolo? Copii au început să râdă.

-Asa e mult mai distractiv!  A sărit de pe creangă. Tocurile ei nu erau foarte înalte însă era de ajuns sa își rupă o mână.

-Ce e? Nu mai sta! Haide să mergem să vedem ce face Neslihan. I-a luat pe copii și am mers în castel. Neslihan stătea pe un scaun scufundată în gânduri. Am strigat-o ,însă nu mă auzea, nu mai vedea....era pierdută.

-Hande, ce se întâmplă cu sora mea?

-Nu știu, însă cred că ar fi mai bine să chem un doctor! A plecat imediat.

Între timp mi-am putut trezi sora din vis.  Nu vorbea cu nimeni, doar cu ea însuși. Când a venit doctorul ,nu a reacționat atunci când a consultat-o.

-A avut loc un accident care ar fi putut să o traumatizeze?

-Da, însă asta s-a întâmplat acum patru ani!

-Trauma trăită împreună cu stresul din ultima vreme, au făcut pacienta sa cadă în depresie! Îmi pare rău, însă nu pot face nimic! Trebuie să lăsăm totul să decurgă de la sine! Aveți mare grijă la toate acțiunile ei. Depresia poate duce la gânduri de suicid! M-am cutremurat la gândul că sora mea s-ar putea sinucide.

Tot restul zilei am stat cu ochii pe ea. La masă , cuțitul lipsea de lângă farfuria ei. Am îndepărtat de ea orice lucru îi putea face rău. Charlotte nu depășise bine moartea fratelui ei, că a apărut și aceasta problemă cu prietena ei. Câteva zile a vorbit cu Neslihan, însă după aceea s-a închis în odaia ei. Hasan stătea doar cu ea. Nu mai ieșea de acolo. Asuman nu știa ce se întâmplă. Mama ei nu mai vorbea cu ea, toți din jur erau agitați...nu mai înțelegea. Să fiu sincer, nici eu nu înțelegeam.

Charlotte

Dacă Emre nu ar fi murit, Neslihan era bine acum. Cred că știu cine l-ar omorât. Acel bărbat care mă amenință că îmi va lua ce iubesc. Mi-a lot totul. Fratele meu era totul. Acum cui îi voi spune totul fara nici o reținere? Îi voi cere socoteală. Îi voi cere socoteală pentru zilele in care am fost prizonieră lui, îi voi cere socoteală pentru ce i-a făcut fratelui meu. Îi voi cere socoteală pentru tot.

-Am venit aici să aflu adevărul ,așa că îmi vei spune tot! Mă privea uimit, însă de el nu îmi păsa acum, în momentele astea.

-Bine, soțioara mea!

-Nu îmi mai spune așa! M-am abținut cu greu să nu îi dau o palmă.

-Îți voi spune așa cât timp ai acel inel pe deget! Am.pribit spre bucata de fier.

-Ce inel? Acest inel? L-am scos de pe deget și l-am aruncat pe podea. Acum, răspunde la întrebările mele. Tu l-ai otrăvit pe Emre?

-Nu!

-Stai sa reformulez! Tu sau un om de-al tau mi-ați omorât fratele?

-Daca vrei îți dau și nume! Kerem! Kerem este omul lui Charlie. Și va plăti pentru asta.

-Bravo! Acum am câteva cerințe! Vei divorța de mine și îmi vei lăsa familia în pace! Nu îmi vei mai rosti numele și nu vei spune nimănui că ai fost căsătorit! Ști de ce? Pentru că tu nu ai fost căsătorit în viața ta! Eu nu mă consideram căsătorită. Așa ar fi trebuit sa faci și tu! Ai înțeles? S-a ridicat de pe scaun.

-Nu renunț așa de ușor la ce îmi aparține! Și nu te vei mai întâlni cu acel bărbat!

-Nu îmi spui tu ce să fac!  Și dacă mă vei închide în cameră m-aș întâlni cu el!

-Bună idee! M-a prins de mana și m-a închis în camera de alături. Vei sta aici până când voi scăpa de acel Carlos.

-Blestematule! Ești dracul în persoană! Ești un om ordinar! A plecat și m-a lăsat acolo. Știam că trebuia sa scap cumva. Dacă se va atinge de cineva îl voi omorî!

Ați așteptat cam.mult, i să în perioada asta nu mă pot concentra. Mă îngrijorează prietena mea. A pățit ceva și chiar nu îmi stă capul la scris. Sper că veți înțelege daca nu voi mai posta!