Capitolul XXIII

23 2 0
                                    

Stăteam închisă în acea cameră dar sa pot face nimic. Nimeni nu știa unde sunt și chiar daca as fi strigat după ajutor, nimeni nu m-ar fi auzit. Încăperea asta a fost bine aleasa de către Charlie, deoarece nimeni nu mai trece prin partea asta. Cred că de aceea biroul lui se află tot aici. Îmi era teamă să nu se atingă de Hasan sau de Carlos. As fi vrut să ies cumva de aici, însă nu puteam. Cheia era în cuiul de dinafara ușii. Degeaba am aruncat câteva bilețele pe geam. Nici unul lui a ajuns lângă cine trebuia.

-Să te ia naiba de nemernic! Am aruncat cu scaunul în ușă, dar nimic. Auzeam copii cum râdeau. Era prin apropiere.

Am zbierat, însă erau ocupați și nu auzeau nimic din ce spuneau ceilalți. Am înjurat din nou. Nu puteam sării pe geam deoarece eram foarte sus. Mai rău de atât se putea? Am auzit ceva din camera alăturată.

-Rege Charlie , uitați pistolul pe care l-ați cerut! Scuzați mi curiozitatea, însă la ce vă va folosi această armă? Discuția lor m-a făcut curioasă.

-Îl voi omorî pe cel ce stă în calea fericirii mele! Pe Carlos! Am rămas uimită și furioasă. Dădeam.cu picioarele în ușă, dar ei nu păreau să fie deranjați.

Atunci am zbierat. Nu știu cum am reușit să i-au tabloul și să îl arunc pe geam. Atunci nu știam ce să mai fac de furie, dar acum mă bucur că nu am rănit pe cineva. Aș fi vrut ca Zeynep sau Neslihan sa fie lângă mine. Așa îmi ocupam timpul cu ceva. Mă scoteau din minți până când uitam de toate. Dar netrebnicul acesta nu a vrut asta. Hasan e mare și îmi simte lipsa. Omul ăsta nu e în toate mințile? Ce îi voi spune lui Hasan! 'Tatăl' tau m-a închis într-o cameră fara apa și fără ceva de mâncare? Nemernicul! Stai doar să ies de-aici. Nu o să mai scape el cu viața din mâinile mele. Îl omor chiar daca știu că le voi face rău tuturor. Vreau doar să moară și atât.

Am auzit ușa deschizând-u-se. Păcat că era ușa de lângă camera alăturată. Dacă ar fi trecut pe-aici cineva.

Charlie

Mi-am luat armă și am mers jos. Toate astea de vor termina aici. Charlotte mă va iubi dacă vrea sau nu. Am întrebat-o pe Neslihan unde este Carlos.

-Ce vrei tu de la fratele meu? Ascultă, știu că tu ai închis-o pe Charlotte într-o cameră. Când o voi găsi fi sigur că te vom distruge! Dar între timp, eu nu îți voi spune absolut nimic ție! Dispari!

-Nu e nevoie să îmi spui! Am găsit pe cine căutăm.

Neslihan

Când am văzut că a îndreptat arma spre fratele meu ,am fugit să găsesc repede camera in care e închisă Charlotte. Știam că doar ea îl va putea opri.

Am căutat în tot castelul, însă era de negăsit. A mai rămas doar unde e biroul lui Charlie. Am mers în birou însă nu era acolo. Ușa de lângă era închisă și m-am gândit că e o debara.

-Cine e acolo? Neslihan? Zeynep? Am căutat cheia și am deschis ușa. Neslihan, unde e Carlos?

-Charlotte, fă ceva!

-Neslihan ,nu mai plânge și spune-mi unde e Carlos! Mi-am șters lacrimile și i-am spus.

-E jos, cu Charlie! A început să fugă.
O strigăm însă ea nu mai auzea. Fugea atât de repede încât am zis că va cădea. 

Când am ajuns jos, am văzut din nou acea scenă. Hasan a venit spre Charlotte. Charlie nu a ascuns pistolul.

-Hasan, du-te să te joci cu Asuman!

-Dar mami...

-Hasan, du-te! A plecat speriat. Charlotte îi privea pe amândoi la fel de speriată.

-Charlie, cât te vei juca? Dacă ai curaj ,trage. Dar apoi mă vei pierde de finitiv. Voi pleca de-aici și tu nu vei ști unde. Alege! Eu sau el! Haide! Charlotte părea serioasă. Nu as fi permis sa se întâmple asta nici fratelui meu, nici prietenei mele.

-Charlotte, te rog sa pleci! Carlos încerca să o convingă să nu se amestece. I-am făcut semn să tacă. Doar așa Carlos va scăpa fără vreo rană. Sunt sigură că Charlie nu o va rani pe Charlotte.

-Charlie, ți-am spus sa alegi! Acum! Nu a mai ezitat și a apăsat pe trăgaci.

-Nu! Charlotte s-a aruncat în fața lui Carlos. În scurt timp a căzut jos plina de sânge.

-Charlotte! Deschide ochii! Te rog, deschide ochii! M-am aruncat lângă ea. Dacă aș fi pierdut-o nu știu ce m-aș fi făcut.

Am chemat repede asistenta. Carlos a mers cu ea ,însă eu am rămas în sală de bal. Charlie stătea într-un colț și bombănea ceva.

-Tu..... mi-ai rănit prietena! De ce nu mori odată? Mai bine te împușcai tu decât să o vezi pe ea suferind! Lașule! Sper sa mori cat mai repede! M-am dus sus. Sperăm că dacă voi petrece câteva clipe lângă copii, voi fi mai bine. Nu pot sa merg sa o vad in starea aceea. Nu pot!

Hei dragilor! Scuzați mă. Azi nu am fost în stare de nimic. Am revăzut cu prietenele mele finalul serialului Kara Sevda. Am plâns tot episodul și nu am mai fost in stare de nimic, nici de scris. Cred că asta se datorează și fetelor care au plâns foarte mult ,și la văzul lor nu mă puteam abține.

LegământulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum