Legământul

Capitolul XVII

Charlotte

"Se pare că am sa scriu din nou pe filele tale. Știu! E cam ciudat ca o femeie 57 de ani sa țină un jurnal, în care să își scrie toate gândurile. Dar totuși, doar tu mă faci sa mă simt că la adolescență. Am să îți spun un secret! E din ziua în care răposatul meu soț, a murit! Nu a fost o ucidere, ci o otrăvire făcută de însuși fiica mea. Nu îmi vine să cred că ea a făcut asta...."

-Carlos, n-are rost! Aici sunt doar dovezi în potriva mea! Nu o sa pot sa dovedesc nimic! Vreau sa de afle adevărul, însă nu vreau sa fiu închisă din cauza unei minciuni! Privirile lui pline de grijă erau așa drăguțe....

-Uite, Charlotte-se apropia de mine așa de mult încât nasurile nu se puteau atinge- totul va fi bine! Mama ta e inteligentă și nu a lăsat nici o dovadă...sau poate că noi nu am dat de ea! L-am strâns în brațe cât de tare am putut.

Atmosfera aceasta liniștită, e întreruptă de un zgomot asurzitor, ce pare că vine de la parter. Am fugit repede în camera lui Hasan, iar acesta nu era acolo! O , Doamne! Cum poate un copil să dispară în aceeași zi? Dar știu sigur cine l-ar luat! Charlie.....

Am coborât în sală de mese și ce vedeam era ireal. Mama mea rămânea fara aer....toată această scenă, m-am făcut să uit de Hasan.

-Mama! Mamă,nu! M-am dus lângă ea și am încercat să o ajut.

-Știe....

-Ce știe? Cine ce știe? Eram și nervoasa și panicată.

-Charlie....știe de....de iubirea ta față de....de Carlos! M-am aruncat la podea lăsând frâu liber lacrimilor.

-Nu, nu, nu! Nu se poate așa ceva! Tremuram mai rău că o răcitură.

-Nu te teme! I-am prins mana in a mea înainte să își de-a ultima suflare. În acel moment plângeam așa de tare încât toți m-au auzit.

-Nu mă tem pentru mine ci pentru Hasan și Carlos! Îți promit! Niciodată nu mă voi teme de un nenorocit la fel ca el! Am incercat sa mă ridic, însă imediat mi-am adus aminte de Hasan.

Am urcat scările in grabă. L-am găsit pe Charlie cu Hasan în brațe.

Charlie

- Se pare că cineva și-a adus aminte că are un copil! Soțioara mea e prea ocupata cu problemele amoroase, încât a uitat să aibă grijă de propriul copil! Atunci, mi-am făcut datoria de tată! Cu plăcere! Am incercat să o intimidez.

-Tu nu te poți numi om! Cum ai putut sa iei un copil de lângă mine fără știrea mea? Mi-a aruncat vorbele fara să își dea seama că a vorbit foarte urât. A vrut sa il iau pe Hasan, însă i-am prins mâna.

-Fie vei sta lângă mine și îmi vei acorda atenția pe care trebuie să o merite un soț de la soția lui, fie îi voi rani pe cei dragi ție! Cum ar fi Merve , Zeynep, Hande și Ozan , Sema....Carlos, Hasan....

-Taci! Taci, taci ,taci! Nu ai dreptul sa te atingi de familia mea! Doar dacă....

-Exact! Secretul tau cel mai mare e la mine! Fie stai cu mine, fie pleci la Carlos al tau, însă toată lumea va ști cine ești tu! Și pentru a mă asigură, am trecut deja la acțiune! Nu eu i-am omorât mama ,ci am dat o poruncă să o otrăvească cineva.

-Tu....tu, mi-ai omorât mama! Te distrug nenorocitule! Te distrug! M-ai auzit? O sa mergi acolo unde îți este locul! In focurile iadului! Îți promit că fie te voi băga eu acolo, fie vei merge de bunăvoie! Am inceput sa lovesc tot în jurul meu. Fie blestemată ziua în care m-am legat de un nenorocit ca și tine! Il ia pe Hasan și pleacă din camera mea. Am rămas singur, cu ochii înlăcrimați. O iubesc și nu vreau sa ii fac rău, însă nu mi-a lăsat alta obțiune. Partea cea mai rea e că ea nu mă iubește...

Hei! Vreau sa va spun să fiți cu ochii pe aceasta carte, deoarece voi posta ceva ,în care va voi spune mai multe detalii despre capitolele următoare! Oare voi ce credeți că voi face?