Legământul

Capitolul XIII

Nihan

Priveam cum prietena mea de schimba sub privirile mele. Nu mai era aceasi Charlotte care sa o iubească pe mama ei indiferent de ce se va întâmpla, acea Charlotte​ care nu se da bătută.....pur și simplu ceva a schimbat-o....sau cineva! Acel Charlie mi-a răpit prietena, i-a răpit libertatea și tot odată curajul de a iubii. As lua-o și pe ea și pe Hande și Ozan, și as merge în cel mai îndepărtat loc.

Eram in gradina. Prietena mea cânta în timp ce culegeam trandafiri. Charlotte se face nevăzută printre copaci. Cum aproape se înserase, iar grădina era la o mica distanta de palat, dar totuși pericolul pândește la orice pas, m-am panichez. O strigăm pe Charlotte ,dar aceasta nu răspundea. Mai mult că sigur s-a întors deja la palat.

-O domnița la ananghie? O voce blândă mă face să tresar puțin. M-am întors și în fața mea stătea Emre. Am să fiu un cavaler și am să vă ajut! Îmi întinde​o mana, dar îl refuz.

-Cavaler? Atunci, dragule, trebuie să îți spun că nu te prea pricepi! Nu ai un cal, o armura....vezi să nu! Mi-am ridicat puțin rochia pentru a nu calca pe ea, apoi am incercat sa scap de această discuție penibilă.

-Dar, castelul este la o mica distanta de aici, și în plus este noapte ,iar trăsură va lipsește, scumpă doamnă! Acest băiat începe sa îmi rănească orgoliul.

-Bine! Am fost respectuoasă până acum, dar se pare că nu se mai poate așa, însă....am să spun asta pe un ton cat pot de drăguț: Nu vreau ajutorul nimănui! Ai înțeles? Mă privea intens, dar am rupt contactul vizual neputând să îl mai privesc.

-Auci! Asta a durut, dar eu nu mă las mai prejos! Mă ridica in aer și mă așează pe calul ce stătea ascuns printre trei copaci. Ei, se pare că am și cal, draga mea domniță! Îmi venea să îi șterg zâmbetul acela de învingător de pe fata, dar mai mult că sigur as fi spus o prostie daca deschideam gura.

Am ajuns în fața palatului. M-am dat jos de pe cal și am vrut sa merg spre intrare.

-Domniță? Faptul că nu mi-am auzit numele, m-a deranjat puțin.

-Neslihan! Din nou privirile ni s-au întâlnit.

-Emre, iar aceasta cred că e a dumneavoastră! Mi-a întins o carte pe care, după coperta, nu o cunoșteam.

-Scuze, dar nu îmi amintesc sa fi citit această carte! Îmi prinde mana și îmi așează cartea în ea.

-E cadou de la mine! Încalecă armăsarul alb și o ia la goană prin pădure. M-a lăsat fără cuvinte.....cadou? Dar de ce?

Ou....trebuie să vorbesc cu acea fată care m-a lăsat în pădure. Am intrat în camera ei, iar acolo o găsesc dormind in brate cu un bebeluș. Doamne de unde a mai apărut și acest bebeluș?

Charlotte

Dimineața mă trezesc in patul meu, cu cineva lângă mine. Tot ce îmi aduc aminte e că auzeam niste plânsete.

*Flashback*

Niste plânsete puternice se auzeau dinspre un pom. M-am apropiat lasandu-mi prietena în spate. Plânsetele de auzea din ce in ce mai tare. Când am privit în jos ,la picioarele mele se afla un coșuleț cu o mica ființă în el. M-am uitat în jur, dar nu era nimeni. Lângă, era un bilețel.

"Cel care citește asta,

Aceasta este, ei bine, a fost băiatul mea! Te rog ai grija de el! Numele nu mai contează! Vreau doar sa ai grija de el așa cum eu nu am putut avea!"

Am ridicat coșul și am pornit spre castel"

*End flashback*

Nu știu ce părere o să aibă cei din acest castel, dar eu nu voi renunța la acest angajament pe care îl am. Trebuie să îngrijesc acest copil. Dar...cum rămâne cu numele? Mă gândeam la Hasan....Hasan...așa îl chemă pe bunicul meu! Acesta va fi numele lui.

-Enrica, de ce m-ai lăsat singura acolo? Ști cu cine a trebuit sa mă întorc? Îi fac semn să tacă. Apropo, cine este acest băiețel? Își încrucișează brațele.

-Sa zicem că e băiatul meu! Că prin minune se îneacă.

-Ce? Copilul tau? Te rog spune că acest copil nu e al lui Charlie! Îi fac semn să se așeze.

-Nu! L-am găsit undeva prin pădure! Deci acum....e că și fiul meu! Strigă ușurată ,iar eu îmi dau ochii peste cap. Acum, haide sa mergem la masă! Îl voi lua și pe Hasan sa îl prezint tuturor! Am coborât  și am așteptat să coboare toți. Sigur vor avea o surpriza.

După ani și ani, mă voi întoarce......ei bine....și eu m-am întors 😂😂😂.

Bun, nu am vrut sa fie băiat, însă mereu sunt fete. Dar, am sa mă obișnuiesc ușor, pentru că ,deși nu as vrea un băiat, am și un băiețel în viața mea atât de drăguț 💖💖💖💖😍😍😍😍 sincer, daca așa ar fi și acest băiat la fel că el, nu mi-aș face probleme.