Capitolul XVI

41 3 3
                                    

Charlotte

Gemenii mă priveau cu o față de "Spune tot!" Însă eu nu am putut face nimic.

-El ți-a făcut asta? Liniștea este sparta de către Carlos.

-Carlos el...

-Ii iei și apărarea? Va plătit pentru toate astea! Mă privește blând dar în același timp foarte supărat.

-Te rog! Toate astea de vor termina cat de curând! Doar....te rog să ai puțină răbdare! Carlos ,te rog! Îl priveam din ce in ce mai speriată. Daca faci ceva nesăbuit exact acum, Hasan va avea de suferit! Daca Hasan va păți ceva și se va întâmpla din vina ta, fi sigur că nu mă vei mai vedea....nu ne vei mai vedea! Ochii îmi erau plini de lacrimi, iar inima îmi bătea din ce in ce mai tare. El mă privea trist, iar Neslihan când la mine când la el.

-Charlotte ,ști că eu nu accept sa ți se întâmple ție ceva, iar daca Hasan ar păți ceva din cauza mea, fi sigură că nu o sa mă mai vezi prin preajmă! L-am îmbrățișat cât de tare am putut.

-Îți mulțumesc! Îți mulțumesc din suflet, Carlos!

Ne-am desprins din îmbrățișare și am mers pentru a o întâmpină pe mama. Aceasta intră în palat cu o grămadă de hatmani pe lângă ea. Ne îmbrățișează pe toți, apoi, fara a mai spune nimic, dispare în odaia ei. Am auzit un plânset și am fugit cat de repede am putut spre camera lui Hasan. Carlos și Neslihan erau în urma mea foarte speriați.

Când am intrat, nu am văzut nimic decât patul gol și jucăria lui pe jos. Tot ce mi-a trecut prin minte a fost....Charlie!

Am trântit ușa și am început să zbier la el.

-Ce ai făcut cu Hasan? Tu nu te poți numi om, cu animal! Căutăm cu disperare prin camera ,însă nu am găsit copilul.

-Draga mea soție, eu nu l-am luat pe Hasan! Nu am mai spus nimic ,cu doar am mers in gradina.

Acolo, l-am văzut pe fratele meu ,însă stătea cu spatele.

-Frate! Se întoarce cu fața spre mine și în acel moment....Frate? Ai frate, m-ai speriat așa de tare! Te rog să îmi spui daca vrei sa îl iei pe Hasan! Am mers la ei și i-am îmbrățișat.

-Trebuie sa ști că e la mine! L-am luat pe Hasan în brațe.

-Dulceața mea, ai speriat-o pe mama ta! Sa nu mai faci asta ,da dulceața mea? Acesta rade ,iar eu nu mă pot abține din a nu plânge.

Carlos

Tot acest eveniment mi-a făcut inima sa stea in loc. Acum sunt mulțumit că totul este bine....sau așa credeam. Charlie cobora scările fara nici o grijă. Charlotte îl privea nepăsătoarea, iar Emre aștepta să scoată un cuvânt.

-Soțioară mea, Hasan se simte bine? Îmi aruncă o privire fulgerătoare in timp ce se îndrepta spre Neslihan.

-Nu ar trebui să îți pese de altceva? Când am văzut că pus mana pe sora mea, simțeam cum sângele îmi fierbe în​ vene.

-Charlie, te rog sa nu faci asta! Nihan va fi protejata de acum înainte te fie că vrei fie că nu! Acesta pleacă, dar eu tot nedumerit sunt....

-Ce se petrece?

-Pai ,vezi tu? Neslihan a vărsat ceai pe el și de atunci acesta a promis să îi facă zile fripte! Când am auzit aproape că am spart tot în jurul meu.

-Carlos! Carlos ,te rog! Charlotte mi-a promis că o sa mă protejeze!

.....

Stăteam și priveam încăperea în care a fost ținută captiva Charlotte. Cei care au păzit-o, au planificat totul pas cu pas. Nici un indiciu nu este aici, însă....Sigur regina Melek ascunde ceva legat de asta in jurnalul ei. Dar cum voi ajunge eu până la el? ......Charlotte.....

-Charlotte, știu cum putem afla câte ceva din trecutul tau! Mama ta are un jurnal în care își ține cele mai intime gânduri, daca pui mana pe acel jurnal, cred că o sa putem afla ceva!

-Adica, acest jurnal? Scoate un cartel frumos decorat care mai mult ca sigur este un jurnal.

-Dar.....cum?......când? Am inceput să mă bâlbâi.

-Sunt cu un pas înaintea ta!

-Dar de unde știai? Își dă ochii peste cap și râde.

-Ar trebui să înveți să nu mai vorbești cu voce tare in timp ce gândești! Îți dai seama ce putea să facă Charlie dacă află totul? Mă uitam la chipul ei. Chiar și când este stresata e tot frumoasă. Când șia dat seama că o priveam, a încercat să schimbe subiectul.

-Pai....ăăăm.....haide sa vedem ce scrie in jurnal! Dădea paginile atât de lent încât credeam că am sa înnebunesc. Mi-am dat seama că îi era frică de ce o să afle.

-Charlotte, de ce te temi? Nu vei afla nimic din ceea ce tu nu ști!

-Doar gândul că îmi voi aminti de acea zi mă face să tresar! Dar .....haide sa nu mai tragem de timp! O sa îmi zboare inima din piept de curiozitate! A ajuns la pagina in care era scris marele secret. Mă privește iar eu îi fac semn să citească. Pe foaie scria:

".........

Șoc!Șoc!Șoc!😂😂😂😂puțin suspans la final! Sper că nu vam plictisit! Pup!

LegământulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum