Legământul

Capitolul XX

NESLIHAN

Rochia era gata, palatul era frumos aranjat, iar cei dragi îmi erau aproape. Ce să vreau mai mult de atât?

Invitații începeau să sosească. Cu fiecare invitat care intra pe ușă, cu atât emoțiile erau mai mari. Am ieșit doar până în dreptul scărilor sa văd totul de aici de sus. Era superb! Dar cum prietenei mele vigilente nu îi scapă nimic, m-a tras repede înapoi în cameră.

-Stai aici! Știu că ești nerăbdătoare, dar nu acesta e momentul! Mi-am dat ochii peste cap și am așteptat nerăbdătoare.

Când Merve ,Zeynep , Hande și Ozan au venit să mă vadă ,mi-am dat seama că trebuia să ies. Toți erau la mesele lor zâmbind. Mama plângea ,iar fratele meu incerca sa o liniștească. Abea m-am abținut să nu rad in hohote când l-am văzut pe Hasan umblând printre rochiile mari ale doamnelor și nici cum nu își putea face loc printre ele.
O voce mă trezi la realitate.

-Prințesă Neslihan Olympia Urlike, îl luați în căsătorie pe Emre Ateș German? Mi-am întors privirea spre sală și am zbierat cat am putut de tare.

-Da!

-Emre Ateș German ,o luați în căsătorie pe Neslihan Olympia Urlike?

-Da! Și așa petrecerea a început.

Toți dansau și de distrau. Ospătarii nu se plictiseau deloc la cat de tot plimbau și felul în care zbierau atunci când le mai cădea o farfurie cu mâncare în cap era de nedescris. "Se pare că avem și bufoni la nunta asta!" Mi-am zis in minte.

-Ce faci? De ce stai? Charlotte mă prinde de mână și mă "arunca" tocmai in mijlocul ringului de dans. Îmi venea să o sugrumat. Ea știe că nu știu să dansez, dar oriunde mergem la vreo petrecere face la fel. Dar nu, nu și la nunta mea.

M-am scuzat o secundă spunând că mă voi întoarce să dansez. M-am urcat pe cea mai înaltă treaptă a scărilor și am zbierat:

-Dragi invitați, Charlotte ar vrea să vă cânte ceva frumos , acompaniată de o chitară la care, bineînțeles, va canta tot ea! Am văzut cum m-am privit. Eu cu dânsul mă mai descurc, dar ea cu cântatul.....nu prea!

A trecut pe lângă mine în mână cu o chitară.

-Îmi pare rău ,însă nu m-am putut abține! Am spus în șoaptă.

-Fi-ța-r scuzele! Am râs până când am ajuns în dreptul lui Carlos. Charlie o privea uimit. Îmi venea să îi dau cu ceva în cap.

Când a vrut să atingă corzile un țipăt s-a auzit. M-am uitat spre locul de unde venea și am văzut-o pe Zeynep lângă Emre care avea mai putea respira. Mi-am simțit inima in gât și am închiriat în gol. M-am apropiat încet. Poate doar leșinase din cauza căldurii sau poate că îi era puțin rău

-Zeynep....m-am aplecat refuzând să cred ce se petrece.

-Nihan..... condoleanțe! Am simțit că îmi pierd capul. Auzisem eu povești despre fete care își pierd soțul chiar în ziua nunții ,dar nu credeam că mi se va întâmpla și mie. Charlotte era în spatele meu ,Charlie ținând-o in brațe. Nu părea prea deranjată. Cred că din cauza șocului.

-Neslihan! Ridică-te! Ridică-te, Neslihan! Te rog! M-am prins de mana și m-a dus undeva în palat.

M-am oprit in mijlocul camerei. Nu știu cum am ajuns pe jos cu lacrimile curgând pe fața mea. Nimeni nu mă putea înțelege mai bine decât Charlotte, care își pierduse și mama și fratele. Oricât de mult a vrut sa fie tare, a început să plângă în hohote lângă mine.

M-a ridicat de pe jos și m-a așezat pe pat. Am luat perna in brațe crezând că totul va dispărea. În acest moment tot ce îmi dădea putere este fiica mea.

Hasan a intrat pe ușă. I-a sărit mamei sale în brațe. Carlos a venit și el și i-a îmbrățișat pe cei doi. Ei chiar par o familie adevărată. Inima mi se rupea puțin câte puțin. Hasan a venit la mine și m-a pupat. Charlotte a venit și m-a îmbrățișat. Chiar daca erau lângă mine, mă simțeam singură. M-am lăsat pe pernă încercând să adorm. Nu m-am mai schimbat.

Nu aveam liniște așa că am coborât jos, chiar dacă știam că toți vor sari pe mine sa îmi ureze sa trec ușor peste asta.

Am ajuns în sala de bal. Trupul lui Emre era încă acolo, alaturi de medici. Mi-am zis in minte :" Ce e dragostea? Oare dacă știam că mă va durea așa de tare, dacă știam că focul acesta mă va arde, te-as mai fi iubit? Era mai bine să te las liber? Era mai bine să nu ne căsătorim? Să fi sigur că dragostea mea va fi infinită. La fel și a fiicei noastre! Dragul meu, viața mea, Emre al meu....nu îți spun toate astea sa te întristezi și să plângi, ci să te bucuri că fata ta te va iubi mereu și să ști că noi toți te vom iubi mereu! Eu, sora ta, Carlos.....vei fi lângă mama ta! Îți vei urma drumul, însă nu aici ci acolo! Să promitem că nu vom vărsa nici o lacrima până când nu ne vom regăsi! Dragostea fara tine nu mai are sens! Ai grija de tine și de viața ta! Noi vom fi bine aici, așteptând să te regăsim! Așa că , viața mea, dragostea mea, îți spun pentru ultima dată "te iubesc!"

Mie una îmi venea să plâng! Habar n-am cum m-am abținut 😞😞😞😭😭😭 vă mulțumesc pentru susținere și aș vrea să vă spun că această carte va avea 40 de capitole și de va termina fericit.