Legământul

Capitolul XI

Istanbulul era plin de viață și parcă toate păsările din lume de strânseseră acolo pentru sărbătorirea primăverii. Charlotte și Irina erau atât de impresionate de umbrele magnifice ale istanbulului, încât, admirând orașul, uitară pentru un moment de ce veniră aici. Tot drumul, mosul le spusese că vor ajunge cu siguranță la niste negustori, pentru că au fost dăruite cu frumusețe și deșteptăciune. După spusele lui, casele negustorilor nu erau nicidecum un loc al viciilor, cu o școală vestita, pentru fete și băieți norocoși, dar doar cei aleși. Singura condiție era să muncească pe brânci, să de-a dovada de sârguință, supunere și respect. Modul repeta de cel puțin zece ori aceleași cuvinte:"am să fac tot ce îmi stă în putință pentru voi!"

Când barca lor fu legată de debarcare, bătrânul le aduse fetelor două văluri negre. Sosise timpul că ele sa se acopere. În a est oraș ,femeile nu puteau ieși cu fetele descoperite.

...

Bătrânul vorbi cu un alt negustor căruia îi dădu fetele, și apoi cei doi ieșiră din curte. Omul se numea Hasan și era foarte încântat de sclavele tinere pe care le cumpărase. Pe față i se ivise un zâmbet larg.

......

Charlotte fu vândută pe câțiva akșe( bani de pe acea vreme, în acel oraș) unui negustor tânăr, cu ochii căprui la fel de ciocolatii că ai ei ,înalt și cu un par șaten. Irina, a fost și ea vândută ,la fel că ea, însă a fost dusă la palatul imperial din Istanbul.

După câteva ore de mers, a ajuns în fața unui conac. Aceasta intră speriată și nedumerită.

-Aceste sunt pentru tine! Îi întinse o rochie roșie, dar nu prea decenta pentru Charlotte.

-Imi pare rău, însă nu port așa ceva! Bărbatul o apuca de gât și îi spuse.

-Am dat multi bani pe tine ,iar acum mă vei asculta! Daca nu, îți ști prea bine soarta! Charlotte știa acea pereche de ochi, acele mâini și acea duritate din glasul lui. Dădu din cap și de așeză pe patul din fundul camerei. Bărbatul de așeză și el lângă ea.

-Cum te numești? Charlotte îl privi dezgustată.

-Charlotte.....

-Eu mă numesc Emre! Fața ei deveni brusc înspăimântată. Nu, nu,nu! Nu putea fi el...fratele ei! Dar bunicul ei așa a scris în scrisoare! Nu ele lui este Emre și trăiește în Istanbul. Dar totuși sunt multi cu acest nume pe aici....

-Ai cumva o listă cu toți cei ce trăiesc aici? Ști, poate as putea sa îmi fac și eu câteva prietene!

-Desigur....aceasta este! Charlotte apuca repede hârtia. A citit lista foarte repede, și nimeni cu numele Emre nu mai apărea înafara de cel de lângă ea. Rămăsese uimită și speriata.

-Ai pățit ceva? Simțea că nu se mai poate tine pe picioare. Ochii îi se închideau încet, iar inima îi bătea foarte repede. A căzut pe podea neglijând întrebările celui din fata ei.

  ~•~•~•~•~•~•~•~•~••~•~•~•~•~•~

Charlie ani sese în Istanbul a, însă la fel și Carlos. Charlie de îndrepta spre palatul imperial pentru a investiga toți oamenii de acolo. Cand a intrat, nu a mai salutat pe nimeni, și a mers direct spre fata cu plete aurii. Au intrat întro camera și tot ce vedeai era lumina lumânării.

-Ce vreți de la mine? Irina ,cu vocea tremurândă, era speriată că nu cumva sa se i tâmple din nou ce sa întâmplat în urmă cu o săptămână.

-Sti cumva ceva de aceasta regină? Charlie îi arată poza cu soția lui. Îți ei nu îi venea să creadă că Charlotte este o regina.

-N-Nu.....

-Vorbeste! Unul dintre gardieni bătu cu pumnul în masă. Irina de sperie așa că a ales să vorbească.

-Am fost răpită. Nu știam că și ea este acolo, lângă mine! Când am aflat unde vom fi aduse, nu îmi mai făceam speranțe sa mă întorc din nou pe insula Tinos! Am fost vândute, iar eu am ajuns aici și prietena mea la un negustor! Când a auzit, Charlie a plecat în grabă spre satul de negustori.

...

Carlos era cu un pas înainte lui Charlie. A ajuns la casa acelui om și când a intrat...o surpriza neplăcută i de obicei în fața ochilor. Charlotte era întinsă pe covor, fara pic de vlagă. A mers spre ea și a luat-o in brate, pornind spre doctorul satului. Acesta nu era acolo, așa că trebuia să plece cât de curând spre insula Tinos......dar...

-Stai! O voce foarte cunoscută îi inunda timpanele. Las-o jos și întoarcere de unde ai venit! Adică de la naiba! Mă ocup eu de acum! Carlos o lăsa pe față, apoi plecase spre corabia lui. Cu siguranță ceva s-a întâmplat acolo de ea a fost găsită leșinată...și o sa afle....

Asta e capitolul și sper că va place!