Fata misterioasă/ FF cu Vlad şi Cristi Munteanu

Volumul 1- Capitolul 2

          În timp ce îmi plimbam câinele, simt cum piciorul meu este gâdilat, ştiu ce fel de gâdilat este acesta, îl recunosc de la Lucy, deoarece şi ea mă gâdilă cu mustăţile ei. Mă uit în jos şi văd ceva ce mă uimeşte. Era un cățel mic, așa de drăguț. Probabil a fugit de la stăpânul său. L-am luat în brațe și mă uitam după stăpânul lui, dar nu părea nimeni a-l căuta. Oare cine nu vrea un astfel de cățel? Dacă nu-i găsesc stăpânul o să-l iau eu acasă. Lucy deja se înțelege foarte bine cu el. Se joacă așa frumos împreună. Parcă sunt frați, seamănă foarte mult. Draguții de ei, se joacă cu o minge de silicon.

— Lucy, vino aici, o strig eu pe cățelușa mea și imediat vine urmată de cățelul acela.

          Trebuie să-i găsesc un nume. Hmm, poate scrie numele lui pe zgarda de la gât. L-am luat pe cățel în brațe și am verificat lesa. Nu are niciun fel de nume. Probabil are niște stăpâni care nu prea îl iubesc foarte mult, având în vedere că nici nume nu i-au pus pe zgardă şi nici nu au grijă de el.

— Trebuie să îţi punem un nume, spun eu, uitându-mă la cei doi. Lucy, ce zici de Max?

          Lucy dă din codiţă, semn că îi place numele.

— Deci Max să fie. 

          Am luat cățeii in brațe și am mers spre casă, mâine mă voi întoarce în parc și îi voi cauta stăpânul lui Max. Cât mergem în drum spre casă văd că mă sună cineva. Scot telefonul și văd numele lui Andrei. Zâmbesc la văzul numelui celui care mă sună și răspund.

— Bunăăă, spune Andrei cu o voce veselă.

— Hei, ce ai pățit Andrei?

— Ce să pățesc? spune Andrei curios.

— Păi nu știu, pari prea vesel.

— A, nu am pățit nimic. Am vrut să văd doar ce faci şi să-mi cer scuze că te-am lăsat baltă mai devreme.

— Nu-i nicio problemă. Păi ce să fac, vin din parc cu Lucy și Max.

— Cine e Max?

— Max e un cățel care a venit la mine în parc fără lesă. Cred că a fugit de la stăpânul lui. L-am văzut și nu am putut să-l las în parc singur, așa că l-am luat acasă. Max nu este numele lui adevărat, este unul pe care i l-am pus eu, deoarece nu avea niciun nume pe lesă şi trebuia să-l strig cumva.

— Super.

— Tu ce faci? îl întreb eu pe Andei în timp ce-i las pe căței jos pe trotuar.

— Stau în pat și vorbesc cu tine, spune Andrei și râde. Mă plictiseam.

— Nu vrei să vii la mine să mă ajuți să-i spăl pe Lucy și Max? Dacă tot te plictisești.

— Sigur, mă îmbrac și vin.

— Te aștept, pa.

— Pa.

          După ce am vorbit cu Andrei am băgat telefonul în buzunar și am plecat spre casă. Când am ajuns acasă și m-a văzut mama cu doi căței și nu cu unul, m-a întrebat:

— Ana, de ce ai doi căței?

— Păi pe Max l-am găsit în parc, și nu l-am putut lăsa acolo singur. E așa micuț.

— Bine, păi ar fi bine să le faci baie. Sunt cam murdari.

— Asta și voiam să fac, vine și Andrei să mă ajute.

— Bine.

          După ce am vorbit cu mama, am auzit soneria la ușă. Sigur e Andrei. Merg spre ușă și mă uit pe vizor. E Andrei, deschid ușa, iar el mă trage într-o îmbrățișare de urs.