Fata misterioasă/ FF cu Vlad şi Cristi Munteanu

Volumul 1- Capitolul 16

Sper să vă placă acest capitol, este ceva mai special. Este important pentru mine și mi-am pus o parte din suflet aici, dar și în celelalte capitole. 

Lectură plăcută!

          M-am dus afară pe o bancă pentru a mă linişti. Tot universul meu a fost dat peste cap. Lacrimile curg șiroaie pe obrajii mei, făcându-i și mai roșii decât erau deja. Sângele îmi curge mânios prin vene din cauza furiei ce mă domină. De ce am fost atât de proastă încât am crezut că va fi altfel de data asta? De ce? De ce trebuie să fiu eu cea care suferă de fiecare dată? De ce nu pot avea parte de puțină fericire? Chiar sunt atât de rea...? Nu e nimeni aici, doare și totul este rece în sufletul meu, a rămas doar un trecut întunecat, sunt un fapt consumat. Urăsc sentimentul acesta dureros, se hrănește cu fiecare picătură de rezistență pe care o mai am. Aș vrea să pot fugi de aici, să rămân doar o amintire.

— Anaaaa, Anaaa! se aude o voce din spatele meu, recunosc vocea asta, este vocea lui... a lui Vlad... de ce a mai venit aici, ca să mă facă să sufăr şi mai mult?

— Anaa, de ce ai plecat? mă întreabă el, iar din cauza nervilor și a suferinței provocate mă ridic, mă duc spre el, îi zâmbesc forțat, iar apoi îmi întind piciorul și-l lovesc chiar sub centură.

— Se pare că palma aceea nu ţi-a ajuns, spun eu pe un ton ironic.

— Pentru ce a fost asta?

— După ce mi-ai zis mai ai tupeul să întrebi? spun eu, lăcrimând.

— Nu ştiu ce ţi-a zis idiotul de Cristi, dar crede-mă, nu am fost eu, jur.

— Şi vrei să te cred? spun eu stupefiată.

— Daaa, eu am fost să iau băuturi, tu ai vorbit cu Cristi, nu cu mine. Ana, ți-am zis că am un frate geamăn. M-am certat cu el înainte de petrecere și proabil s-a răzbunat pe mine prin tine. Nu am fost eu, îți jur.

— Deci de aia se comporta ciudat...

— Ana, ţi-am zis, nu te-aş răni niciodată... Ana,eu te ...

— Mă urăşti, ştiu, îi spun eu, întrerupându-l, îmi pare rău că te-am lov...

Perspectiva lui Vlad

          În acel moment chiar am cedat, nu-mi păsa de ce se va întâmpla, îmi asum riscul că mă va lovi din nou la familie... Mi-am luat inima-n dinţi şi am sărutat-o. Fără ca ea să mai poată să spună ceva. A fost cel mai dulce sentiment pe care l-am avut vreodată sărutând o fată. Buzele ei sunt mai dulci ca ciocolata şi mai fine ca mătasea. Buzele ei se potrivesc de minune cu ale mele, împreună sunt ca stelele şi cerul, se completează unele cu altele. După ce ne desprindem din sărut eu îi zic în sfârşit.

— Am vrut să spun că... că te plac, Ana. Te plac cum n-am mai plăcut niciodată o fată.

— D-dar... cum poţi să placi o asemenea fată?

— Cea mai frumoasă, deşteaptă şi nesigură fată pe care am cunoscut-o vreodată? Simplu.

— Dar dacă o să îţi schimbi părerea când o să îmi afli secretul ...

— Orice ar fi îţi voi fi alături, Ana. Îmi poţi spune secretul tău, îţi promit că nu te voi judeca.

— Sigur eşti pregătit să-l afli?

— Întrebarea este, tu eşti pregătită să mi-l spui?

— La un moment sau altul tot va trebui să-ţi spun ...