Fata misterioasă/ FF cu Vlad şi Cristi Munteanu

Volumul 1- Capitolul 13

Perspectiva lui Vlad

          Orele s-au terminat, iar eu m-am hotărât să o invit pe Ana să iasă cu mine, pentru a face ceva de ziua ei, iar spre surpinderea mea, ea chiar a acceptat. Singura mea frică era că o să mă respingă, dar am fost plăcut surprins să aflu că ea vrea să ieșim. Odată ce am ieșit din incinta școlii, nu i-am mai spus Anei nimic, doar ora la care să ne întâlnim. I-am zis că mă opresc într-un loc și că poate pleca singură acasă, în loc să mă aștepte. I-am zis asta, deoarece nu voiam să plec cu ea acasă fiindcă trebuia să plec să îi iau cadoul. Imediat ce ne-am despărțit, am plecat la un magazin de unde am luat un cuţit special, la fel de special ca şi Ana. Cuţitul este unul destul de mic, așa cum și Ana este, în ciuda faptului că Ana este mult mai scundă decât mine, eu nu am nicio peoblemă cu acest fapt, deoarece pe cât de mică este, atât de mare-i este sufletul. Ana are un suflet bun, iar câteodată rămân surprins când văd de ce este în stare, Ana este cea mai sinceră și bună persoană pe care am întâlnit-o vreodată. Cuțitul este ascuţit, foarte ascuţit, aproape m-am tăiat în el, iar culoare mânerului este de un negru intens, mat şi arcuit. Pe lângă faptul că m-am tăiat în acel cuțit, cred şi sper că îi va plăcea. Plătesc cuțitul și cumpăr o micuță cutie în care să pun cuțitul, alături de o panglică neagră. În momentul în care am ajuns acasă, am și rugat-o pe mama să îmi facă nişte gustări, pentru că voi face un picnic. În parc, în locul unde ne-am cunoscut pentru prima oară. Mama a pregătit o serie de mâncăruri pe care cred că nici nu le vom mânca. Ador ciocolata de casă pe care o face mama, de mic copil eram înnebunit după ea. Rețeta este una obișnuită, dar dragostea cu care o pregătește mama o face specială, de aceea am rugat-o să o pregătească pentru micul picnicul cu Ana din parc. Încă îmi amintesc cum eu și Cristi colindam pe lângă mama, nerăbdători, în timp ce aceasta pregătea faimoasa ciocolată de casă. În timp ce mama făcea ciocolata eu am pregătit niște sandwich-uri, specifica mâncare pentru un picnic. Odată ce am terminat pregătirile pentru mâncare, apoi am început să mă pregătesc și eu pentru picnic.

          M-am dus în parc şi am aranjat totul cât de cât bine, zic eu. Peste o jumate de oră ar trebui să mă duc să o iau pe Ana, dar am decis să plec de acum ca nu cumva să întârzii, vreau ca întâlnirea cu Ana să fie perfectă. Stai... am spus întâlnire? Oare este cu adevărat o întâlnire? Oare ea ştie că este o întâlnire? Ajung în faţa uşii. Sun de vreo două ori la sonerie şi îmi deschide mama Anei, Mara.

— Bună seara, domna Mara! o salut eu pe mama Anei odată ce aceasta îmi deschide ușa.

— O, bună Vlad. Ce mai faci? îmi spune Mara, zâmbind.

— Păi... am venit să o iau pe fiica dumneavoastră, spun eu, ruşinat, deoarece nu știam dacă aceasta știe de picnicul cu mine și cu Ana.

— Ana este sus, trebuie să coboare, dar dacă vrei, poţi urca la ea. A, şi Vlad? spune ea, oprindu-mă din mers.

— Da, doamnă? spun eu, ridicând o sprânceană.

— Asta ar fi prima întâlnire a Anei, te rog să ai grijă de ea şi să nu-i răneşti sentimentele, şi aşa a trecut prin foarte multe pentru anii ei.

— Aşa o să fac, doamnă, mulţumesc că mi-aţi spus.

— Pentru nimic, acum du-te la ea.

Perspectiva Anei

          Am emoții, deoarece Vlad m-a invitat să ieşim azi în oraș. Inițial nu aș fi acceptat, dar nu știu de ce de data aceasta nici nu m-am gândit și am spus da. Am început să mă pregătesc de o jumătate de oră, făcându-mi duș și uscându-mi părul. După aceea m-am îmbrăcat într-o rochie lejeră, din mătase, albă, pe care mama mi-a recomandat-o, deși eu nu voiam să port rochie, ci blugi. Am ales nişte sandale comode, iar pentru a accesoriza totul am adăugat o pălărie din paie. Părul fiind pe spate uşor buclat ca să se potrivească cu ţinuta. În timp ce mă priveam în oglindă, pentru a mia oară, aud un sunet, acela fiind de la sonerie. Cred că deja a ajuns Vlad. Sper că întâlnirea va decurge bine. Stai... este o întlânire?