Fata misterioasă/ FF cu Vlad şi Cristi Munteanu

Volumul 1- Capitolul 15

          Ies din apartament și mă îndrept spre cel al băieților. Sun timidă la uşă şi îmi deschide chiar Sara. Mi se pare cam ciudată această fată, niciodată nu spune ce face, pe unde este, dispare pur și simplu fără să te anunțe. Mai am puțin și încep să cred că este un agent FBI și că de fiecare dată când dispare se duce într-o misiune. Dar sigur nu este asta și se află doar în imaginația mea foarte, dar foarte bogată. Ar trebui să scriu o carte, sunt sigură că ar citi-o foarte multă lume. Câteodată mă minunez și eu de modestia mea.

— Oh, hei. Nu ştiam că vii, spune Sara, luându-mă în braţe.

— Acum douăzeci de minute nici eu nu ştiam că vin, spun eu indiferentă. Petrecerea asta nu mă încântă absolut deloc, spun trăgând de rochie, deoarece era mult prea scurtă, nu o înțeleg pe mama, doar știe că mie nu îmi place să mă îmbrac așa.

— Cum aşa? întreabă ea, ridicând o sprânceană.

— Mama m-a făcut să vin... spune că stau prea mult în casă, chiar am început să cred că vrea să aibă casa doar pentru ea. măcar de avea pe cineva, spun eu râzând.

— Păi să ştii că are dreptate când spune să mai ieşi şi tu, nu totul se rezumă la stat în casă și învățând. Hai, intră.

          Trec pragul uşii, târâtă de Sara şi deodată toate privirile sunt îndreptate spre mine. Mereu am urât să fiu în centrul atenției. De fiecare dată când toată lumea se uita la mine la o petrecere era din cauza faptului că arătam caraghios sau eram îmbujorată ca roșia.

— Ăă, Sara? spun eu speriată.

— Da?

— Am ceva pe faţă? Toţi se uită la mine ciudat.

— Nu de asta se uită la tine, spune ea amuzată.

— Atunci?

— Rochia asta...

— Prea mult, ştiu...

— Nuuuu, arăţi extraordinar, este normal să atragi toate privirile.

— Ăă, ştii ceva, c-cred că ar trebui să plec acasă... am de... ăăă, am de scris, spun eu, plecând spre uşă, punându-mi mâna-n frunte.

— Nu te duci nicăieri, stai aici! spune Sara, prinzându-mă de mână.

— D-dar...

— Niciun dar! Vei sta aici cu mine şi te vei distra.

— Eu nu mă distrez!

— Azi faci o excepţie. Aşteaptă-mă aici, mă duc să iau ceva de băut.

— Nu vreau nimic alcoolic.

— Da, doamnă! spune Sara ducându-se spre masa cu băuturi.

Perspectiva lui Vlad

— Bă, Selly, ai văzut că a apărut Metin2 pe Steam?? Ce tare, îi spun eu lui Selly, entuziasmat. Hellooo. Pământul către Selly.

— Bă, frate, cine-i blonda aia beton care stă singură în colţ? întreabă Selly.

— Nu ştiu probabil es..., spun eu în timp ce întorc capul.

— Ce? întreabă Selly.

— Este Ana, spun eu mirat.

— Stai, acea Ana?

— Da!

— Parcă ziceai că nu vine.

— Asta credeam şi eu, dar a venit, spun eu, zâmbind.

— Hei, Ana, credeam că nu o să vii, spun eu, venind spre Ana, care aștepta singură în colțul ușii, de parcă ar fi fost lăsată baltă de cineva.