Fata misterioasă/ FF cu Vlad şi Cristi Munteanu

Volumul 1- Capitolul 14

Deci efectiv mă doare capul și îmi pică ochii de somn =)). De la 14:00 stau în fața calculatorului. Am scris cred că la trei cărti, inclusiv cea în colaborare cu vladmnt78 "Dincolo de umbre", care va apărea foarte curând, așa că stați geană pe contul DouaCiudate

Capitol nou și la Lumina, prietenă cu întunericul!

Lectură plăcută! Mâine capitole noi!

          Azi mă simt bine, mă simt vie. După mult timp, azi simt cum viaţa îmi oferă o şansă de a o trăi. De când a apărut Vlad în viaţa mea, am început să cred din nou în speranţă. M-am decis să-i spun secretul meu lui Vlad. Nu ştiu dacă azi sau mâine, dar ştiu sigur că i-l voi spune. Este timpul să nu-i mai dau fricii șansa de a mă doborî, este tmpul să-mi dau șansa de a fi fericită. Pentru că știu că doar eu pot face asta. Dacă eu nu mă accept pe mine, de ce ar face-o altcineva? Poate că Vlad nu a fost ceva întâmplător, poate că tati l-a trimis din Ceruri pentru că s-a săturat să mă vadă așa de tristă. Știu că el are grijă de mne și mă păzește. Știu că el l-a trimis pe Vlad și n-am de gând să ratez această șansă.

— Pa, mamă, mă duc la şcoală, îi spun eu mamei, încălțându-mă.

— Pa, scumpo, ai grijă, îmi spune mama din bucătărie.

— Andrei, ce faci, nu vii?

— Azi nu vin, şi nici mâine. Mă duc acasă, trebuie să îmi mai iau niște lucruri. Mi-am făcut scutire. Sper că rezişti două zile fără mine, spune el ironic.

— Eh.

— Dar stai, am uitat.Doar îl ai pe Vlăduţ, cred că nici nu-mi vei simți lipsa, spune el zâmbind.

— Te poți duce...

          Eram gata să îi arung lui Andrei o înjurătură, dar ceva mă întrerupe, era soneria.

— Apropo de Vlad. A venit să te ia, mă anunță el, zâmbind batjocoritor.

— Bună ziua, doamnă Mara! Salut, Andrei! Ana, eşti gata? spune Vlad, intrând.

— Ă, Vlad... nu ai zis că mergem împreună..., spun eu intimidată, deoarece am fost luată prin surprindere.

— Păi din moment ce suntem vecini, credeam că vom mergem împreună. Dar dacă nu vrei...

— Ba vrea, acum plecaţi! spune Andrei, după care ne dă afara şi ne închide uşa.

          Eu şi Vlad începem să râdem de faptul că am fost daţi afară de către Andrei. Ieșim din bloc și pornim către liceu. Eu și Vlad ne-am evitat privirile pe drum, dar îl vedeam câteodată uitându-se cu colțul ochiului la mine, de parcă ar f vrut să îmi spună ceva, dar apoi se oprea și își vedea de drum. Ajungem la şcoală mai devreme aşa că ne aşezăm pe o bancă.

— Şiii, Ana. Diseară e o petrecere, unde sunt invitaţi și vloggeri, şi voiam să te întreb dacă vrei să vii. Ştiu că tu nu prea ai mulţi prieteni pentru că tu crezi că lumea-i proastă, dar vor veni acolo nişte oameni foarte de treabă şi aş vrea să-i cunoşti. Ce zici? mă întreabă Vlad entuziasmat.

— Ei n-ar vrea să mă cunoască pe mine, sunt un nimeni, iar ei...

— Nu spune asta! mă întrerupe el. Le-am vorbit câtorva de tine şi sunt curioşi să te cunoască, crede-mă, chiar dacă sunt vloggeri, sunt niște persoane foarte cumsecade.