O poveste de dragoste

Capitolul 11

In noapte sultana Nourhan hotara sa fuga de la cabana. Aceasta reusi cumva sa isi deslege mainile, iar mai apoi picioarele. Cand toata lumea se culcase, aceasta sari pe geam si reusi sa fuga prin padure. Dar din cauza intunericului aceasta aluneca pe gheata si isi lucsa glezna. Incepu sa strige, dar nimeni nu o auzea. Incepu sa planga in linistea noptii pana ce adormi in zapada rece si alba.

La sultanul Murad

Sultanul Murad era in odaia vorbind cu Marele vizir Yusuf-Pasa despre gasirea sultanei Nourhan, cand o bataie inceata se auzi in usa.

- "Intra!" zise sultanul, fara putere.

In odaie intra sultana Yasemin ce isi pleca capul la vederea fratelui ei.

- "Cu permisiunea dv, eu ma retrag!" zice Yusuf-Pasa, parasind odaia.

Sultana Yasemin se aseza pe divan langa fratele ei si ii puse mana pe chip si incepu sa il mangaie bland.

- "Cum esti?" intreba Yasemin, privindu-l.
- "Nu sunt bine, Yasemin. Bine ca ai venit!" imbratisand-o strans.

Sultana Yasemin si sultanul Murad sunt foarte atasati unul de altul inca de cand erau mici. Tot timpul s-au sprijinit unul pe altul. Tot timpul cand unul dintre ei plangea, celalalt era acolo si il consola. La fel si acum. Murad plange, iar Yasemin il consoleaza.

- "Murad, trebuie sa iti zic ceva, dar nu am nici o dovadan!" zice Yasemin, lasand privirea in jos.
- "Ce s-a intamplat? Spune." ridicandu-i capul.
- "Ayse... banuiesc ca ea a pus la cale toata aceasta disparitie!" zice sultana Yasemin, privindu-l pe Murad.
- "Ce vrei sa zici cu asta? Cum sa faca Ayse asa ceva?" uimit.
- "Nourhan nu are dusmani, este o persoana buna la suflet, doar Ayse ce o dusmaneste. Si mai este ceva, in ziua in care a disparul Nourhan, Ayse s-a intalnit cu un boier in gradina imepriala, si avea un zambet larg pe buze!" zice Yasemin, sigura.
- "Esti sigura?" intreaba Murad, uimit.
- "Cine altcineva putea sa o faca? Iar boierul acela semana cu boierul care a omorat-o pe cadana Gulbahar, fosta ta cadana!"
- "Garzi!" striga sultanul, nervos.

In odaie intra un eunuc ce isi pleca capul la vederea sultanului.

- "Chemati-o la mine pe sultana Ayse!" dur.
- "Cum porunciti!" iesind din odaie.

La sultana Ayse

Sultana Ayse le dadea sa manance copiilor si in acelasi timp inca isi sarbatorea victoria. Aceasta avea un zambet larg pe buze parca crezand ca a scapat.

- "Sultana, sultanul Murad va asteapta in iatac!" zice o voce din spatele ei.
- "A zis de ce?" intreaba sultana, privind catre barbat.
- "Nu, sultana. A zis ca este urgent!" umila.
- "Vin acum!" ridicanduse, punandusi valul.

La sultana-mama.

Sultana-mama isi bea cafeau ca in fiecare dimineata si privea Bosforul de pe terasa. In odaie intra boierul Hacî ce avea o veste.

- "Sultana, sultanul Murad a chemat-o la el pe sultana Ayse!" umil.
- "De ce? S-a intamplat ceva?" intreba sultana Aylin, curioasa.
- "Sultana Ayse este banuita ca a rapit-o pe sultana Nourhan si asta ar putea fi o posibilitatea!" zice boierul Hacî, sigur.
- "Deci Ayse sa fie ce responsabila pentru disparitia lui Nourhan?" uimita.
- "Da, sultana!" lasand privirea in jos.
- "Ai vazut Hacî ce am crescut la san? Un sarpe!" punandusi mana la cap.

La sultanul Murad.

Sultanul Murad isi privea sora ce statea langa el pe pat si ii zambea. Dintr-o data in usa odaii se auzi o bataie inceat, iar sultanu trase adanc aer in piept inainte de a raspunde.

- "Intra!" raspunse sultanul in cele din urma.

In odaie intra sultana Ayse plecandusi capul la vederea celor doi.

- "Maria ta, ati poruncit sa vin!" zice sultana Ayse, privindu-l pe sultan.
- "Ayse, te voi intreba ceva, iar tu imi vei spune adevarul!" zice sultanul, dur. "Ai vreo legatura cu disparitia lui Nourhan?" intreba sultanul, dur.
- "Nu, Maria ta. Cum sa fac asa ceva?" mintind.
- "Atunci cu cine te-ai intalnit in gradian imperiala in ziua disparitiei lui Nourhan?" intreba sultana Yasemin, privind-o.
- "Sultana, nustiu despre ce intalnire vorbiti." zice sultana, privind-o.
- "Oricare ar fi adevarul, va iesi la iveala. Daca ajungem iar la tine nimeni nu te va mai putea scoate din mainile mele!" zice sultanul, dur.
- "Maria ta, jur ca eu nu am..." intrerupta.
- "Mergi in odaia ta, si sa nu mai iesi de acolo!" zice sultana Yasemin, dura.
- "Maria ta! Sultana!" plecandusi capul, parasind odaia.