O poveste de dragoste

Capitolul 19

- "Ati luat tot?" intreaba Nourhan, punandusi cercei.
- "Da, sultana!" zice Helena, umila.
- "Sultanul unde este?" aranjandusi rochia.
- "In gradina, va asteapta!" zambind.
- "Atunci sa nu il lasam pe sultan sa astepte!" parasind odaia.

Sultana pleca privind inainte. Era fericita. Se bucura ca urma sa aduca pe lume copilul sultanului, si ca sultanul o iubea tot mai mult.

- "Sa mergem!" zice Murad, pupandu-i mana lui Nourhan.

Nourhan se urca in trasura si dadu perdelele la o parte ca sa poata vedea drumul.

Dupa cateva zile, in Istanbul

Trasura sultanei Nourhan ajunse la palat. Sultana coborî din trasura ajutata de sultan ce ii intinse o mana.

- "Multumesc!" zambind.
- "Sa mergem!" lund-o de mana.

Sultanul intra in palat prin sala divanului de mana cu Nourhan. Acesta a fost intampinat mai intai de Marele-Vizir Yusuf-Pasa si de ceilalti pasi.

- "Maria ta! Sultana!" zice marele vizir, plecandusi capul.
- "Yusuf-Pasa!" zice sultanul, zambind. "Ce mai este nou in imperiu?" curios.
- "Va voi spune mai tarziu. Acum familia dv va asteapta in iatac!" facandu-i loc.

Sultanul parasi sala divanului si merse catre iatacul imperial. Acolo unde, sultanele isi plecara capul la vederea sultanului.

- "Validem!" pupandu-i mana.
- "In sfarsit te-ai intors, fiule!" zambind.
- "M-am intors mama!" zambind. "Yasemin, cea mai frumoasa dintre surori, mi-a fost dor de tine!" pupand-o pe frunte.
- "Si mie, dar mai ales copiilor!" privindu-i.
- "Mehmed, viteazul meu!" pupandu-l pe frunte.

Murad trecu pe langa Ayse parca ne observand-o.

- "Hanzade, frumoasa mea fiica!" pupand-o.

Murad se intoarse si se aseza pe pat, si o privi pe Nourhan bland.

- "Mama, veti mai avea un nepot. Nourhan este insarcinata!" zambind.
- "Sa dea domnul sa creasca sanatos alaturi de parintii lui!" intinzadu-i mana sultanei Nourhan.
- "Amin, sultana!" pupandu-i mana.
- "Felcitari, Nourhan!" zise Yasemin, imbratisandusi prietena.
- "Multumesc, sultana!" zambind.
- "Cu permisiunea dv noi mergem sa mai discutam!" zice Yasemin, lund-o pe Nourhan.

Cele doua iesira din iatac si mersera la sultana Nourhan in camera. Acolo unde slujnicele ii aranjau lucrurile sultanei.

- "Cum a fost?" intreaba Yasemin, asezanduse pe divan.
- "Frumos. In fiecare seara, dupa ce terminat tratamentul, sultanul Murad ma lua si ma plimba prin Bursa!" zambind.
- "Te simti mai bine? Mai ai dureri?" intreba Yasemin, curioasa.
- "Nu, sultana! Iar acum, cum as putea sa nu ma simt bine cand port in pantec, copilul sultanului." fericita.

La sultana Ayse

Sultana Ayse intra in odaia sa cu lacrimi in ochii si se aseza pe divan. In odaie intra cadana Melek ce se ingrijora de starea sultanei ei.

- "Sultana, ce ati patit iar?" intreaba cadana Melek, asezanduse langa ea.
- "Acea femeie este iar insarcinata!" plangand.
- "Cum este posibil? Ce so fi intamplat cat timp or fi fost plecati in Bursa?" ingandurata.
- "Nu conteaza ce s-a intamplat, Melek. Important este ca este iar insarcinata!" tipand.
- "Sultana, permiteti-mi sa o otravesc? Si apoi sa ne asiguram ca nu va mai ramane insarcinta!" implorand.
- "Sa nu indrazanesti, Melek. Daca faci ceva fara acordul meu iti i-au viata!" clara. "Si asa am destule probleme pe cap, nu imi mai creea si tu altele!" dura.

Cadana nu mai zise nimic, ci isi pleca capul si parasi odaia.

La sultanul Murad

Sultanul Murad era in iatac alaturi de mama si prietenul sau. Acesta dorea sa afle ce aflasera acestia despre moartea fiului sau.

- "Va ascult. Cine mi-a omorat fiul?" dur.
- "Fiule, nepotul meu a murit de moarte buna. Nu cred ca trebuie sa mai investigam!" sigura.
- "Atunci de ce nu a murit nimeni din palat? De ce tocmai fiul meu, mama?" curios.
- "Maria ta, ascultati-va mama. Sunt sigur ca zice adevarul!" sigur.
- "Puteti sa va retrageti!" iesind pe balcon.