O poveste de dragoste

Capitolul 16

Veni dimineata peste palatul imperial. Sultana Nourhan impreuna cu sultanul luau micul dejun in iatacul imperial, fiind gata ca dupa micul dejun sa plece.

Sultana Nourhan privea in gol pe tot timpul mesei ne vrand sa manance nimic.

- "Nourhan trebuie sa mananci ceva. Nu poti sta toata ziua nemancata!" milos.
- "Voi manca atunci cand voi avea pofta!" stinsa.

Murad se ridica si o ajuta si pe Nourhan sa se ridice de pe perne. Acesta ii cuprinse mainile intre ale lui si i le pupa.

- "Nourhan a mea, cat timp traiesc eu nicidecum nu voi permite sa mai fii necajita. Persoana care iti face si cel mai mic rau sau iti aduce cea mai mica jignire, va plati cu viata!" imbratisand-o strans.
- "Tu esti cea mai mare consolare a mea!" privindu-l. "Te iubesc tot mai mult pe zi ce trece!" sarutandu-l apasat pe buze.
- "Si eu!" printre saruturi.

Sultana Nourhan convinsa de sultanul Murad se aseaza la masa si incepu sa manance fara a se opri, parca fiind gravida.

Imediat dupa micul dejun sultana Nourhan a mers catre odaia sa, unde toate slujnicele ii pregateau cuferele cu lucrurile ei pentru calatoria spre Bursa.

- "Sultana!" zice cadana Helena, plecandusi capul.
- "Helena, mi-au luat salul verde, da?" intreba sultana Nourhan, privind catre cufere.
- "Am bagat tot ce mi-a-ti poruncit, sultana!" umila. "Sultana, a venit sultana Ayse mai devreme aici." zice slujnica, cu capul plecat.
- "Ce vroia?" asezanduse pe divan.
- "A vrut sa vada daca mai stati aici sau Maria sa va alungat!" trista. "Cata ura poate exista in femeia asta?" nervoasa.
- "Vino, sa nu se ingrijoreze de geaba!" zice Nourhan, iesind din odaie.

Sultana Nourhan mergea eleganta pe holurile haremului, iar fiecare cadana isi pleca capul la vederea sa si ii zambi. Fiecare cadana admira cateceva la ea, ba frumusetea, ba istetimea sau chiar curajul de care da dovada de fiecare data.

Sultana ajunse in fata odaii rivalei sale, si porunci cadanelor de afara sa deschida, acestea facand exact cum zise aceasta.

- "Nourhan, ce vant te aduce pe aici?" intreba sultana Ayse, curioasa.
- "Slujnica mea mi-a zis ca ai venit sa ma vezi!" zice Nourhan, mandra. "Uite, sunt aici. Si voi ramane aici pana la sfarsitul vietii mele, iar soarta ta va sta in mainile mele!" zambind.
- "Nourhan, dupa cum stii tu nu mai ai printii, tu nu meritii acea odaie!" zambind. "Acea odaie va fi a mea, iar tu t vei intoarce in rand cu celelalte cadane!" sigura.
- "Nu fii atat de sigura. Intr-o zi ma vei implora sa iti i-au viata, iar acea zi este foarte aproape!" asigurand-o, parasind odaia.

Sultana Nourhan merse direct in odaia sa, acolo unde cadana Helena era gata cu cuferele si le puse deja la usa.

- "Sultana, v-am pregatit rochia albastra pentru drum, este mai lejera!" umila.
- "Duceti cuferele la trasura, eu ma voi schimba!" zambind.

Mai multi boieri intrara si luara cuferele sultanei, cat timp aceasta isi privea rochia de pe pat.

In iatac

Sultanul Murad statea pe tron si privea cum mai multi eunuci i-au cuferele cu lucrurile lui pentru calatorie.

In odaie intra seful slugilor ce isi pleca capul la vederea sultanului Murad.

- "Maria ta, ati poruncit sa vin!" umil.
- "Vino mai aproape, Silahtar!" facandu-i semn din mana. "Te-am chemat aici pentru a te anunta, ca palatul este in grija ta cat timp sunt eu plecat!" dur. "Cel mai important lucru, este sa afli cine mi-a molipsit fiul de Variola si sa afli cine este responsabil pentru rapirea lui Nourhan!" zambind.
- "Am inteles, Maria ta!" umil. "Pana va veti intoarce, totul se va rezolva!" hotarat.
- "Ma bucur!" fericit.

In odaia sultanului, intra mama sa, urmat de sora sa, sultana Yasemin, cadana Ayse si copii acestuia.

- "Viteazule, sa ai drum bun!" zambind.
- "Va multumesc, Validem!" pupandu-i mana. "Yasemin, frumoasa mea sora!" pupand-o pe frunte.
- "Frate, sper ca Nourhan sa se faca bine, si sa fi-ti fericiti!" pupandu-i mana.
- "Amin, frumoasa mea sora!" zambind. "Mehmed! Hanzade!" cuprinzandu-i in brate, pupandu-i pe cap. "Sa va ascultati matusa si bunica, bine?" privind catre mama si sora sa.

Copii dadura aprobator din cap, in timp ce Murad o privea, nu prea frumos, pe Ayse.

Cand iesi din iatac, sultana Nourhan era la usa si il astepta pe Maretul sultan.

- "Maria ta!" zambind.
- "Nourhan, daca esti gata putem merge!" zambind.
- "Sigur!" privind catre sultana-mama.

Sultana-Mama se apropie de Nourhan si ii cuprinse chipul in palme:

- "Ca sa fii fericita trebuie sa fii alaturi de persoana iubita!" incurajand-o. "Asa ca continua sa lupti pentru iubirea fiului meu!" zambind.
- "Va multumesc ca imi sunteti alaturi, sultana!" pupandu-i mana.

Sultana-Mama zambi, si se indeparta de nora sa, mergand catre odaia sa, iar Nourhan catre trasura ce avea sa o duca la Bursa.