O poveste de dragoste

Capitolul 21

Dimineata veni repede peste palatul imperial. Sultana Nourhan tocmai ce se trezise si se uita pe geam la pasarile ce cantau frumos.

- "Sultana, sunteti mai bine?" curioasa.
- "Helena, eu voi fi bine mereu. Mi-am promis ca nu voi varsa nici o lacrima si asta voi face!" mandra. "Adu-mi vesmintele vreau sa ma imbrac si sa ies in gradina!" zambind.
- "Cum doriti, sultana!" plecandusi capul, parasind odaia.

Imediat cadana aparu cu o rochie rosie ca focul si o coroana demna de o sultana adevarata.

- "Sultana, v-am adus vesmintele!" zambind. "Iar aceasta coroana este pentru dv!" umila.
- "Este foarte frumoasa!" admirand-o. "Multumesc, Helena!"

Sultana se imbraca de indata cu rochia si isi puse coroana pe cap. Arata mai ceva ca sultana-mama si ca orice alta sultana din toate timpurile.

- "Sunteti magnifica, sultana!" admirand-o. "Dar trebuie sa va mai pun ceva la gat ca sa fiti si mai magnifica!" scotand dintr-o cutie un colier cu rubine rosii, punandui-l la gat. "Acum sunteti cu adevarat magnifica!" zambind.
- "Multumesc, Helena!" punand mana pe colier.

Cadana Helena ii deschise usa sultanei Nourhan ca aceasta sa poata iesi. Pe drum spre iesirea din palat, sultana Nourhan se intalni cu rivala sa, sultana Ayse ce avea un zambet larg pe usa.

- "Nourhan?" uimita ca o vede. "Cum de ai iesit azi din odaie? Toate cadanele vorbesc ca aseara te-ai inchis in odaie si nu ai vrut sa mai vezi pe nimeni!" zambind.
- "Ayse, poti sa ai cate seri vrei cu Murad, dar un lucru este sigur: niciodata nu te va iubi asa cum ma iubeste pe mine, niciodata nu iti va spune "Te iubesc" din inima!" sigura.
- "Ce vrei sa spui?" nedumerita.
- "Ai creierul mult prea mic ca sa iti dai seama de ce vreau sa zic, nu imi bat capul sa iti explic!" plecand mai departe.

Sultana iesi in gradina imperiala, acolo unde avea un cort si un divan unde sa stea. Niste cadane ii pregateau micul dejun.

- "Sultana, daca doriti va pun niste serbet!" zice o cadana, lund carafa cu vin.
- "Te rog!" zambind. "Helena, l-ai anuntat pe seful-slugilor sa vina?" intreaba sultana, mutandusi privirea catre Helena.
- "Vine imediat, sultana!" umila.

Nourhan incepu sa manance cu pofta tot ce era pe masa.

- "Sultana!" se aude o voce din spatele sultanei.
- "Sef al slugilor, bine ai venit!" zambind.
- "Cadana Helena mi-a zis ca doriti sa ma vedeti!" zice acesta umil.
- "Vreau sa stiu ce s-a intamplat aseara cand a venit Ayse la Maria sa. Ce a zis?" intreaba aceasta, curioasa.
- "A zis ca sultana-mama a trimis-o la Maria Sa. Ca aceasta a zis ca este mai buna decat dv!" zice seful slugilor, privind in jos.
- "Maria sa ce a facut? A primit-o, nu? A primit-o si pe mine ma lasat ca pe o straina!" lacrimand.
- "Sultana, a primit-o, dar cine a zis ca a si tinut-o acolo?!" curios.
- "Poftim? Spune-mi mai mult." zambind.
- "Sultana Ayse a iesit peste putin timp cu lacrimi in ochii. Aceasta se pare ca s-a certat rau cu Maria sa, ba chiar se zvoneste ca acesta nici nu o mai vrea in haremul lui!" sigur.
- "Inseamna ca Ayse chiar a facut ceva rau!" zambind. "Poti pleca!" band serbet.
- "Sultana!" plecandusi capul.

Din spatele unui tufis iesi sultana Yasemin ce statuse si il privi pe seful slugilor.

- "Sultana, bine ati venit!" zice Nourhan, plecandusi capul. "Luati loc ai!" danduse la o parte.
- "Stai acolo!" facandu-i semn, asezanduse pe o perna. "Sper ca esti mai bine."
- "Sunt, sultana, si inca cum! Murad nu a tinut-o in iatac pe Ayse!" fericita.

Dupa ceva timp, sultana Nourhan pleca spre odaia sa, dar in drum spre palat il vazu pe sultan, asa ca se opri sa il priveasca, acesta facand la fel la randu-l lui.

Aceasta intra in odaia sa, unde gasi pe pat o scrisoare si o rochie alba. Sultana lua scrisoarea si incepu sa o citeasca.

"Draga mea, sultana, cea mai frumoasa dintre sultane, cu rochia albastra te vei imbraca diseara, pentru ca este o seara speciala. Astazi, te-am luat de sotie. De acum inainte toti te vor stii ca fiind sotia mea legitima si mama copiilor mei. Pe curand, iubita mea, sultana!"

Nourhan incepu sa lacrimeze, dar si le sterse cand auzi ca intra cadana Helena.

- "Sultana, hamamul dv este gata!" umila.
- "Vreau mai intai sa mergem la sultana-mama!" zambind. "Ea a inceput acest razboi!" plecand din odaie.

Nourhan mers erepede spre odaia sultanei mama si intra fortat acolo.

- "Ce s-a intamplat, Nourhan? De ce intri asa in odaia mea?" dura.
- "Vreau sa va zic ca eu de azi inainte numai sunt supusa dv, acum o veti avea pe sultana Ayse, cea pe care ati trimis-o noaptea trecuta la sultan!" dura. "Eu nu imi mai plec capul. De acum am un singur drum, iar acela este sultanul Murad care ma iubeste cu adevarat!" clara.
- "Nourhan, si Ayse la fel ca tine, este sultana favorita, trebuie respectate niste reguli!" clara.
- "Reguli? Despre ce reguli vorbiti, sultana?" curioasa.
- "Nourhan, nu te face..." intrerupta.
- "Eu numai sunt acea cadana care se supunea, de acum veti vedea ce inseamna adevaratul razboi! DV LA-TI INCEPUT, IAR EU IL VOI CASTIGA!" parasind odaia grabita.