O poveste de dragoste

Capitolul 18

Dimineata in Bursa, sultana Nourhan se trezi cu greturi si dureri de burta inauportabile. Aceasta isi chema slujnicele in liniste in cat sa nu il trezeasca pe sultan.

- "Sultana, va simtiti bine?" intreaba slujinica, privind-o.

Sultana nu apuca sa raspunda ca si lesina.

- "Sultana, treziti-va!" incercand ca o trezeasca. "Maria ta, sculati-va repede. Sultana a lesinat!" sculandu-l pe sultan.

Sultanul se trezi si o vazu pe Nourhan cazuta pe jos.

- "Chemati medicul! Imediat!" punand-o pe pat pe Nourhan.

Sultanul se aseza langa Nourhan si ii cuprinse mana intre a lui si i-o pupa.

- "O sa fie bine. Te vei face bine, iubito!" privindu-i chipul palid.

Peste putin timp, in odaie intra femeia medic cu o geanta in mana.

- "Ce a patit sultana?" intreaba femeia, catre sultan.
- "Am gasit-o pe jos. Va rog faceti ceva!" agitat.
- "Nu va faceti griji, Maria ta!" deschizandusi geanta.

Imediat dupa ce o consulta pe Nourhan, medicului ii aparu un zambet mic pe buze.

- "Bucurati-va, Maria ta, sultana noastra este insarcinata!" zambind, parasind odaia.

Murad ramase langa patul iubitei sale si ii cuprinse mana intre a lui si i-o saruta. Dintr-o data aceasta se trezeste.

- "Murad?!" privind prin odaie.
- "Sunt aici, iubit-o!" mangaind-o.
- "Ce mi s-a intamplat? Stiu ca am lesina, iar dupa..." tacand.
- "Nu ai de ce sa te ingrijorezi." punandu-i mana pe pantec. "Aici imi porti copilul, ne porti copilul!" sarutand-o pe frunte.
- "Poftim?! Vrei sa zici ca sunt insarcinata?" uimita.

Murad o saruta apasat pe buze pe Nourhan, in semn de aprobare.

Istanbul, la sultana-mama

Sultana-Mama era in odaia sa band cafeaua si uitanduse pe cerintele sarmanilor. In odaie intrara boierul Hacî si kalfa Hayat.

- "Sultana!" zice boierul Hacî, plecandusi capul.
- "Ai gasit acea otrava?" intreaba sultana fara sa isi ridice ochii din hartii.
- "Pentru asta venisem, sultana!" umil.
- "Hayat, lasa-ne singuri!" zice sultana punand hartiile langa ea.
- "Sultana!" plecandusi capul, parasind odaia.

Sultana se ridica de pe divan si iesi pe balcon urmata de boierul Hacî.

- "Ce ai gasit, Hacî?" intreaba sultana, privind catre Bosfor.
- "Se pare ca ceea ce scria in scrisoare este adevarat. Sultana Ayse si boierul Deniz au o legatura cu moartea printului Osman!" umil.
- "Nici nu se putea altfel!" sigura. "Ayse va plati pentru asta. Chiar cu viata!" sigura.
- "Sultana, doriti sa o chem?" intreaba boierul, privind catre odaie.
- "Nu acum, mai pe seara!" intrand in odaie.

Sultana Yasemin intra in odaia mamei sale si isi facu plecaciunea.

- "Vino fata mea!" zambind. "Ia loc langa mine."
- "Validem, ce ati patit? De ce sunteti palida?" intreaba sultana Yasemin, curioasa.
- "Se pare ca cea care la omorat pe Osman este chiar Ayse!" trista.
- "Cum? Cum sa faca Ayse asa ceva?" uimita. "Ii veti spune fratelui meu?"
- "Nu stiu ce sa fac, Yasemin. Pe de o parte este fiul meu, iar pe de alta parte sunt nepotii mei. Nu ma lasa sufletul sa ii las pe Mehmed si Hanzade fara mama!" trista.
- "Mama, si Osman era nepotul dv. Nu ati zis ca il veti razbuna? Acum ce faceti?" dura.
- "Yasemin..." intrerupta.
- "Veti lua o decizie mama, eu nu imi voi minti fratele!" parasind odaia, nervoasa.

Sultana Yasemin se intalni pe drum spre odaia sa cu Ayse care isi pleca capul la vederea sultanei.

- "Criminalo!" privind-o cu ura. "Cum ai putut sa il omori pe Osman? Cum ai putut sa iti patezi mainile cu sangele dinastiei?" apropiinduse.
- "Sultana, nustiu despre ce vorbiti?" privind-o.
- "Taci! Nu mai zice nimic. Esti o criminala, iar fratele meu va afla imediat ce va veni din Bursa!" impingand-o.

Sultana Ayse fugi imediat catre odaia sa speriata. Acolo inchise usa si cazu jos sprijinita de usa.

- "Doamne, daca Murad afla de ce am facut, ma va ucide pe loc!" plangand. "Te rog, Doamne, ajuta-ma!" lasand capul in jos.

La sultana-mama

Seara sultana-mama era pe balcon privind Bosforul ca in fiecare seara. Aceasta il chema la ea pe boierul Hacî.

- "Sultana, ma-ti chemat!" umil.
- "Hacî, cheam-o pe Ayse, dar nu da de banuit!" zice sultana-mama, privindu-l.
- "Sunteti sigura?" umil.
- "Fa ce ti-am spus, Hacî!" intrand in odaie.

La sultana Ayse

Sultana Ayse se invartea agitata prin odaia sa. Aceasta isi dorea cu orice pret sa nu afle Maria sa despre ce facuse.

- "Sultana, boierul Hacî asteapta sa il primiti!" zice cadana Melek, umila.
- "Sa intre!" oprinduse din mers.

In odaie intra boierul Hacî, ce isi pleca capul la vederea sultanei.

- "Sultana, sultana-mama a poruncit sa mergeti la dansa!" zice boierul, umil.
- "De ce? Sper sa fie de bine!" ingrijorata.
- "Nu stiu daca este de bine sau nu, dar doreste sa va vada!" umil.
- "Bine, hai sa mergem!" iesind din odaie.

La sultana-mama

Sultana-Mama isi bea lapte cu miere ca in fiecare seara in timp ce o slujnica ii piaptana parul. In usa odaii se aude o bataie.

- "Intra!" band din lapte.

In odaie intra boierul Hacî urmat de sultana Ayse ce isi pleca capul in fata sultanei-mama.

- "Restul iesiti. Lasati-ma cu scumpa mea nora!" privind catre Ayse.

Toate cadanele isi plecara capul si iesira din odaie, lasand-o pe sultana-mama cu Ayse.

- "Sultana, de ce ma-ti chemat? Am facut ceva fara sa imi dau seama?" intreaba sultana Ayse, curioasa.
- "Mai si intreabi!" ridicanduse de pe scaun. "Eu cred ca stii foarte bine ce ai facut. Nu trebuie sa iti zic eu!" zambind.
- "Sultana, eu..." intrerupta de palma sultanei.
- "Cum ai putut sa imi omori nepotul? Cine esti tiu, Ayse?" tipand.
- "Sultana, jur ca nu am nici o vina. Am vrut doar sa imi apar fiul, atat!" plangand.
- "Ayse, nu ma face sa te omor cu mana mea pentru ce ai facut. Fiul tau face parte din dinastie, pe cand tu, esti doar o sclava, de care fiul meu se poate descotorosii!" dura.
- "Sultana, va rog, fac orice, doar nu ii spuneti Mariei sale!" implorand.
- "Nu ii voi spune, dar nu o fac pentru tine, ci pentru Mehmed si Hanzade. Nu vreau sa ramana fara mama!" clara. "Acum, mergi in odaia ta si nu iesi de acolo!" intorcanduse cu spatele.

Sultana Ayse isi pleca capul si iesi din odaie cu lacrimi in ochii.

Bursa.

Sultana Nourhan tocmai ce iesise de la Hamam si il astepta pe Murad sa vina sa se culce. Aceasta era in odaie impreuna cu slujnica sa ce ii pieptana parul.

- "Sultana, straluciti de frumusete!" zice slujnica, zambind.
- "Helena, ce sunt cu coplimentele astea, scumpo!" razand.
- "Dv aveti noroc. Sunteti preferata sultanului, nu vede pe nimeni inafara de dv!" zambind. "Eu o sa ma ofilesc fara copii si un sot care sa ma iubeasca!" lacrimand.
- "Helena, ia loc aici!" facandu-i semn.

Helena se aseza langa sultana Nourhan si isi lasa capul in jos.

- "Spuneti sultana!" zambind.
- "Tu ai pe cineva in inima? Esti indragostita?" curioasa.
- "Nu, sultana, dar daca voi fi dv veti fi prima care va afla!" zambind.
- "Poti sa te retragi!" zambind.

Cadana isi pleca capul si parasi odaia, iar in odaie intra sultanul.