O poveste de dragoste

Capitolul 13

- "Faceti loc, sultanul Murad Han!" anunta boierul Hacî, plecandusi capul.

Prin fata salii de piatra, sultanul Murad impreuna cu Nourhan in brate trecea cu pasi repezi, grabinduse sa ajunga in odaia sultanei. Sultana inca nu se trezise, asa ca sultanul Murad anunta ca medicul sa fie chemat imediat cum intra in palat.

La sultana Yasemin

Sultana Yasemin tocmai ce il adormise pe printul Osman si bea un ceai de tei ca sa se mai linisteasca, dar dintr-o data in odaie intra sultanul Murad cu sultana Nourhan in brate.

- "Maria ta!" uimita. "Ai gasit-o pe Nourhan?" zambind.
- "Da!" punand-o pe Nourhan pe pat. "Unde sunt medicii?" tipan.

In odaie intra grabita femeia medic ce se apuca de treaba imediat cum vazu in ce stare este Nourhan.

- "Maria ta, sultana are febra foarte mare si are si cateva coaste dizlocate!" zice femeia medic dupa un consult mai amanuntit.
- "Ce este recomandat sa se faca?" intreaba sultanul, privind-o pe Nourhan.
- "Exista o solutie!" zice femeia medic, zambind.
- "Care?" intreaba sultanul, curios.
- "Exista in Bursa o pestera in care este o piscina cu apa termala, fierbinte. Va trebui sa stati cu ea acolo cel putin o luna daca doriti sa se faca bine cat mai repede!" zice femeia, umila.
- "Atunci vom merge acolo!" sigur.
- "Imediat ce ii scade febra si isi va mai reveni putin veti putea pleca!" strangandusi lucrurile.
- "Am inteles!" zambind.
- "Maria ta! Sultana!" plecandusi capul, parasind odaia.

Sultanul Murad se aseza langa Nourhan si o cuprinse in bratele lui calde. Acesta o pupa pe frunte si adormi langa ea.

La sultana-mama

Sultana-Mama isi bea laptele cu miere in timp ce slujnicele o ajutau sa se pregateasca de culcare. In odaie intra boierul Hacî cu zambetul pe buze.

- "Sultana!" plecandusi capul.
- "A venit viteazul meu?" intreba aceasta, curioasa.
- "Da, sultana!" zambind.
- "Nourhan cum este?" privindu-l cu coada ochiului.
- "Sultana Nourhan are febra foarte mare si niste coaste dislocate!" trist. "Sultanul a zis ca va pleca cu sultana la Bursa, la o pestera unde este o piscina cu apa fierbinte termala!" zice Hacî, umil.
- "Poti sa te retragi!" relaxanduse.

Boierul pleca fara a mai zice ceva, in timp ce sultana isi relaxa capul.

La sultana Ayse

Sultana Ayse era in odaia sa pregatinduse de culcare, iar slujnica sa o ajuta sa isi pieptene parul.

- "Melek, Maria sa a venit?" intreba sultana, curioasa.
- "Da, sultana!" zambind. "A venit impreuna cu sultana Nourhan!" intristanduse.
- "Nu imi mai aminti de ea ca inabunesc!" punandusi mana la cap.
- "Sultana, cred ca va trebui sa va obijnuiti cu gandul ca la-ti puerdut pe Maria sa, numai aveti ce face!" zice slujnica, umila.
- "Voi lupta doar pentru copii mei de azi inainte!" sigura.

Dimineata, la sultana Nourhan

Sultana Nourhan dormea inca cu capul pe pieptul lui Murad. Aceasta isi deschise usor ochii cafenii si scanci atunci cand vru sa se ridice. Murad auzi scancitul iubitei sale, se trezi imediat.

- "Nourhan, stai aici!" zice Murad, punand-o usor inapoi pe perna.
- "Murad, ce mi s-a intamplat?" privindu-l pe sultan nedumerita.
- "Ai fost rapita, iar ieri te-am gasit in padure intinsa pe zapada!" zice sultanul, mangaind-o pe frunte.
- "Ma dor toate coastele, si ma doare si capul foarte tare!" punandusi mana pe frunte.
- "Poate din cauza febrei!" verificandu-i temperatura cu buzele. "Dar acum ti-a scazut!" pupand-o pe cap.
- "Murad, stii cumva cine ma rapit?" curioasa. "Adica, cine imi vrea raul?"
- "Asta vroiam sa discut si eu cu tine!" privind-o. "Ai auzit cumva prin casa acelor oameni cine te-a rapit?" curios.
- "Am auzit la un moment data ceva, dar nu imi mai aduc aminte numele persoanei care a poruncit sa fiu rapita!" mintind.
- "Era cumva Ayse?"
- "Nu, ce legatura sa aiba Ayse cu toate astea?" mintind iar.
- "Sigur, da?" dur.
- "Da, iubitule! Sunt sigura ca nu are nici o vina." imbratisandu-l strans pe sultan.
- "Bine!" sarutand-o apasat. "Odihneste-te, eu ma duc sa imi vad treburile statului!" zice sultanul, ridicanduse.
- "Murad, unde este Osman?" curioasa. "Imi este dor de el."
- "Ti-l aduce Yasemin acum!" parasind odaia grabit.

Imediat cum iesi sultanul, sultana Yasemin intra in odaie cu printul Osman in brate. Sultana Nourhan zambi cand isi vazu fiul dupa atat de mult timp. Aceasta isi intinse mainile si isi lua micul print in brate incepand sa il pupe cu un dor nebun.

- "Nourhan, ne bucuram mult ce esti bine!" zice sultana Yasemin, privind-o.
- "Si eu, sultana!" zambind. "Si va multumesc ca ati avut grija de fiul meu!" privindusi fiul.
- "A plans saracu o gramada. Acum se vede ca este mai bine!" privindusi nepotul.