O poveste de dragoste

Capitolul 15

Toate pregatirile pentru inmormantarea micului print erau gata. Sultana Nourhan era in odaia sa ajutata de mai multa cadane sa se pregateasca pentru cea mai neagra zi din viata ei.

De cand fiul ei murise, sultana nici nu mai iesea din odaie. Singura sa consolare fiind doar iubitul ei, sultanul Murad, care a si convins-o ca dupa inmormantare sa plece la Bursa avand de gand sa isi continue tratamentul.

- "Sultana, trebuie sa mergem spre sala de piatra!" zice cadana Helena, umila.
- "Vin, acum!" stins.

Sultana Nourhan se ridica de pe divan mergand incept pe coridoarele haremului pana ce ajunse in fata odaii de piatra. Acolo sultana-mama, sultana Yasemin, sultana Ayse si copii acesteia asteptau ca sicriul printului sa iasa.

- "Validem! Sultana!" plecandusi capul respectuos.
- "Condoleante, fata mea!" zice sultana-mama, imbratisand-o.
- "Condoleante, Nourhan!" zice sultana Yasemin, lund-o de maini.
- "Va multumesc, sultana!" trista.
- "Comdoleante, Nourhan!" sec.

Sultana Ayse pana si in momentele negre din viata cuiva se poarta la fel, de aceea nimeni din harem nu o poate suferi, nici macar sultana-mama, Yasemin si mai ales sultanul.

Din odaia de piatra iesi incet sicriul micului print ce era carat pe umeri de catre 4 eunuci. Sultana Nourhan cum vazu sicriul, o lacrima ii curse pe obraz, dar aceasta si-o sterse rapid.

- "Fiuleeeeee!" punand mana pe micutul sicriu. "Cum mai lasat tu si ai plecat, cum mai parasit?" plangand amarnic. "Jur... jur ca te voi razbuna, si oricine a facut asta va plati cu viata!" lasand ca mana sa ii cada pe langa corp.

Sultana Yasemin o lua pe Nourhan si o puse inapoi in rand ca eunuci sa poata duce sicriul mai departe.

- "Yasemin, vreau sa merg in iatacul imperial!" lacrimand.
- "Hai sa mergem!" ajutand-o sa mearga.

Sultana Yasemin intra cu Nourhan in odaia imperiala acolo unde o ajuta sa se intinda in pat.

- "Esti mai bine?" intreba Yasemin, mangaind-o.
- "Un om poate fi bine cand isi pierde copilasul?" intreaba Nourhan, lacrimand.
- "Nu, bineinteles, dar gandeste-te cat de mult te iubeste fratele meu, si cate ar face pentru fericirea ta!" zice Yasemin, incurajand-o.
- "Asta este singura mea consolare, sultanul Murad!" zambind.

Yasemin zambi si isi lasa buna prietena sa doarma.

Imediat dupa ce ceremonia de inmormantare se termina, sultanul intra in odaia sa si o vazu pe Nourhan stand intinsa pe pat cu lacrimi in ochii. Acesta se apropie de ea si ii cuprinse incet mana intre a lui.

- "Nourhan!" privind-o. "Esti bine?" intreba sultanul, grijuliu.
- "Crezi ca pot fi bine, cand stiu ca copilul meu este acum in pamant? Crezi ca voi mai putea fi bine vreo data?" lacrimand.
- "Nourhan te inteleg, stiu ce simti, dar trebui sa uiti ca sa fii bine, si vom mai avea copii!" cuprinzand-o in brate.
- "Nimeni nu ma intelege, si nici nu ma va intelege!" privind catre balcon.

La sultana-mama Aylin

Sultana-Mama era pe balconul odaii ei vorbind cu boierul Hacî despre micul sau nepot.

- "Hacî, cine putea face asta?" intreaba sultana, curioasa.
- "Sultana, poate fi doar o boala, probabil s-a molipsit!" zice boierul, sigur.
- "De la cine? Nu a murit nimeni in palat, iar Nourhan nu la scos nici un pic afara!" sigura. "Cineva ia vrut raul nepotului meu!" clara.
- "Sultana, putem afla doar daca aflam cine la spalat. Altfel nu avea cum sa se molipseasca." sigur.
- "Atunci afla, Hacî. Vei afla si il vei arunca pe vinovat la picioarele fiului me! Pana atunci sa nu te vad in fata ochilor." intrand in odaia ei.

La sultanul Murad

Sultanul tocmai ce reusise sa o adoarma pe Nourhan, si hotarî sa iasa pe balcon impreuna cu bunul sau prieten, seful slugilor, boierul Silahtar.

- "Maria ta!" plecandusi capul.
- "Vino, Silahtar!" stins.
- "Ce face sultana?" privind catre odaie. "Este mai bine?" curios.
- "Nu este." trist. "Si aceasta stare a ei mi-o da si mie!" lacrimand.
- "Maria ta, dupa ce plecati in Bursa sunt sigur ca va fi mai bine, si poate veti da si vestea cea mare, aceea de a mai avea un copil!" incurajandu-l.
- "Sa dea domnul, Silahtar!" zambind. "Pana ma intorc vreau sa afli cine a complotat la moartea fiului meu, si sa il arunci la picioarele mele!" clar.
- "Cum porunciti, Maria ta!" umil.

Sultanul intra in odaia sa si se baga in pat unde o cuprinde pe Nourhan in brate si adoarme si el imediat.