O poveste de dragoste

Capitolul 17

Cu fiecare pas pe care il facea pe frunzele ruginii din padurea Bursa, cu atat sufletul si inima i se umpleau de bucurie. Nu mai era fata acea care pana mai ieri isi plangea fiul mort. Acum avea pentru ce trai, aceea fiind: iubirea.

Sultanul Murad o cuprindea de fiecare data pe sultana Nourhan si se plimba cu ea ore insir prin padure. Acum, sultana Nourhan putea sa ii dea vestea cea mare iubitului sau sultan.

- "Murad!" privindu-l in ochii.
- "Te ascult!" privindu-i chipul.
- "Am hotarat ceva, ce ne priveste pe amandoi!" lasand capul in jos.
- "Spune!" zambind.
- "Cred ca a venit timpul sa ne gandim si la un alt copil. Eu am reusit sa trec peste asta, dar chiar imi mai doresc un copilas!" zice sultana, zambind.
- "Esti sigura? Nu este prea devreme?" intreba sultanul, punandu-i mana pe chip.
- "Au trec 2 luni de atunci, acum sunt bine. Si nu voi renunta la visul de ati darui un copil, la nevoie omorî si oameni!" sigura.

Sultanul Murad se napusti asupra buzelor ei si i le saruta flamand, iar apoi intrara in palat unde isi continuara saruturile.

Istanbul, la sultana-mama

Sultana-Mama era in odaia sa, lund cina, cand in odaie intra boierul Hacî.

- "Ce s-a intamplat, Hacî?" intreaba sultana, curioasa.
- "Sultana, cineva va trimis aceasta scrisoare!" tinand scrisoarea.
- "De la cine este?" lund scrisoarea
- "Nu stiu, sultana. Scrisoarea am gasit-o la usa odaii dv!" umil.
- "Sa dea domnul sa fie de bine!" desfacand scrisoarea.

Sultana-Mama incepu sa citeasca scrisoarea si ramase fara cuvinte. Cuvintele ce erau insirate pe acea hartie o uimisera:

- "Hacî, exact ce am banuit!" lasand scrisoarea pe divan
- "Sper sa fie de bine!" privind-o.
- "Ayse... ea este cea care mi-a omorat nepotul!" asezanduse.
- "Sultana, ce facem?" curios. "Doar nu aveti de gand sa o iertati?!" uimit.
- "Mai intai trebuie sa aflam cum la otravit de s-a imbolnavit de Variola!" dura. "Hacî, vei afla pana maine dimineata!" dura, facandu-i semn sa iasa.

La sultana Ayse

Sultana Ayse se pregatea de culcare, cand in odaie intra cadana Melek agitata.

- "Melek, ce s-a intamplat?" curioasa.
- "Sultana, scrisoarea care trebuia sa ajunga la dv a ajuns in mainile sultanei-mame." agitata.
- "Ce scrisoare? Calmeaza-te, Melek." zambind.
- "Scrisoarea, in care boierul Deniz marturiseste ca a platit o slujnica sa il spele pe printul Osman cu leac de la care te molipsesti de Variola!" lasand capul in jos.
- "Poftim?" uimita. "Cum a ajuns in mainile ei?" agitanduse.
- "Sultana, calmati-va, sigur exista o solutie sa recuperam scrisoarea!" sigura.

Sultana Ayse nu mai zise nimic, ci se aseza pe divan si incepu sa se gandeasca.

La sultana Yasemin

Sultana Yasemin manca alaturi de slujnica sa, cina. Aceasta statea pe ganduri pe tot timpul mesei, ne mancand nimic.

- "Sultana, de ce nu mancati?" curioasa.
- "Nu pot, Gulsah!" stinsa.
- "Ati patit ceva? Vreti sa chem medicul?" vrand sa se ridice.
- "Nu, sunt bine!" zambind. "Vreau doar sa raman putin singura!" mergand catre fereastra.

Slujnica ii asculta porunca si iesi din odaie fara a mai zice ceva.