Is it possible?(H.S)

16.Spoiled

Am simtit cum imi pierd echilibrul si intunericul ma invaluie.

*Harry's POV*

In timp ce o priveam pe Ali am vazut-o cum se clatina si mai apoi cum lesina. Am prins-o repede panicat, privind-o si scuturand-o in speranta ca se va trezi. Dar nu o facea. Degeaba o strigam si ii dadeam palmi peste fata. I-am privit ingrijorat pe baieti si am vazut ca si ei erau la fel. Uitandu-ma la Lucy am vazut un zambet victorios pe fata ei, am vazut cum era multumita de ce patise Alison. O tineam in brate si nu stiam ce sa fac, asa ca am asezat-o pe canapea si i-am spus lui Liam sa sune un doctor.

Enervat de fericirea scorpiei de langa mine, am tipat la ea.

"Inceteaza sa mai zambesti!"

"Hm." a pufnit ea amuzata. "Se pare ca prietena ta nu se simte bine."

"Tine-ti gura." am marait printre dinti.

S-a uitat la mine cu uimire dupa care a plecat in camera ei enervata de aitudinea mea. De parca mi-ar fi pasat.

"Doctorul vine imediat." m-a anuntat Liam.

Asa si facuse. In 15 minute, doctorul o consulta pe Ali. Dupa ce s-a ridicat de langa ea ne-a privit cu ingrijorare.

"Ce a patit?" l-am intrebat nerabdator sa aflu.

"Se pare ca nu a mai mancat de cateva zile si asta a slabit-o. In plus, a capatat o raceala destul de grea si s-ar putea sa ii fie rau si sa aiba senzatii de greata. Insa trebuie sa stea in pat, sa nu faca efort si sa manance. Ati inteles?" ne-a privit pe fiecare.

Am dat aprobator din cap si am privit fiinta firava care statea intinsa pe canapea, respiratia fiind singurul semn ca inca traieste. Am oftat obosit si am luat-o in brate, purtand-o spre camera ei in stilul miresei. Am deschis usa si am asezat-o pe pat, sarutand-o pe frunte, dupa care am mers in bucatarie sa ii pregatesc ceva de mancare. Ii facusem clatite, preferatele ei, si in varf am pus o capsuna. I-am mai pregatit un suc de fructe natural si niste salata de fructe, dupa care am urcat inapoi in camera ei. Cand am ajuns ea inca dormea asa ca am asezat tava pe noptiera si mi-am tras scaunul aproape de patul ei. O priveam in liniste cum doarme. Fata ei palida era incadrata de gura micuta si de ochii inchisi. Genele ei lungi atarnau peste pleoape si parul ravasit ii statea pe perna.

In timp ce o priveam am auzit-o scancind si miscandu-se. A deschis ochii incet si si i-a frecat, apoi s-a ridicat sprijinindu-se pe coate. A analizat camera ca un copil nou-nascut si apoi si-a atintit privirea asupra mea. M-a privit ca si cum nu m-ar fi recunoscut apoi ochii i s-au marit si cu glasul tremurand incerca sa imi spuna ceva.

"Ce s-a intamplat?" a intrebat soptit.

Am zambit cald si am asezat-o inapoi pe perna, linistind-o.

"Totul e bine, ai lesinat." i-am soptit. "Trebuie sa te odihnesti acum. Uite, mananca asta."

I-am intins tava de pe noptiera si m-am asezat langa ea, incercand sa o hranesc.

"Harry, am lesinat, nu sunt paralizata si nici un copil mic!" a exclamat ea.

Dap, si-a revenit.

"Pot manca si singura" a continuat.

Am chicotit si i-am inmanat furculita. Stateam cu mana intinsa asteptand sa o ia, insa se uita confuza la mancare.

"Tu ai facut astea?" m-a intrebat.

"Da." i-am raspuns simplu.

Dupa un timp a oftat trista si mi-a spus "Nu mi-e foame."

"Ali, de cat timp nu ai mancat?" am intrebat-o serios.

A dat din umeri in semn ca nu stie si m-am uitat la ea cu dezamgaire precum un tata se uita la copilul lui dupa ce a aflat ca a facut o boacana.