Is it possible?(H.S)

31.Jealousy

"Nu-mi place vremea asta." a soptit.

"Nici mie. Cred ca se apropie o furtuna. Baietii trebuie sa se fi intors, mai bine mergem."

A oftat trecandu-si o mana prin parul incalcit, rasucindu-se pentru a putea merge acasa. I-am luat mana intr-a mea incrucisandu-ne degetele si am tras-o mai aproape. 

"Esti obosita?"

"Mhm, putin."

I-am sarutat fruntea si am zambit, privind-o in ochi.

"Putem sa ne odihnim cand ajungem."

In cateva minute ajunseseram acasa. M-am apropiat deschizand usa si amandoi am impietrit la imaginea din fata noastra.

"Sau nu." a murmurat ea.

Adolescenti beti se impleticeau peste tot prin sufragerie, razand peste muzica data tare.

"Minunat." am soptit nervos. 

Mi-am facut loc printre trupurile transpirate tinandu-i mana lui Alison cat de strans puteam. Am intrat in bucatarie unde erau mai putine persoane, gasindu-i pe Zayn si Louis.

"Ce se-ntampla aici?" am intrebat.

"Oh, Harry. Sper ca nu te superi, ne plictiseam si am crezut ca o petrecere ar fi numai buna."

"Si nu puteai sa ma intrebi mai intai?" m-am rastit.

"Wow, nu credeam ca va fi o problema." s-a aparat brunetul ridicandu-si mainile defensiv.

"Ei bine, credeai prost."

"Harry."

I-am simtit mana micuta pe spatele meu, incercand sa ma calmeze.

"Imi pare rau." am oftat. "Sunt doar obosit, si Alison nu se simte prea bine."

Zayn mi-a zambit facandu-mi semn sa-l urmez in sufragerie. 

Am privit-o intrebator pe Ali.

"Vrei sa mergi sus? Vin si eu imediat."

"Nu, e in regula, putem ramane putin."

"Esti sigura?"

A dat aprobator din cap desi stiam ca vrea sa mearga sus. Am apreciat faptul ca a incercat sa ramana cu mine si am luat-o iar de mana, mergand dupa Zayn.

La usa am dat peste Sarah, o veche prietena. 

"Harry." m-a intampinat ea. 

Am zambit uimit, simtind stransoarea lui Ali tot mai mare. Am uitat sa mentionez ca ele doua nu se inteleg? Stai, nu se inteleg e putin spus. Nu se suporta.

"Sarah." a rostit ea printre dinti.

"Alison." a raspuns blonda pe acelasi ton.

"Uhm, cum de esti aici?" le-am intrerupt eu privirile ucigatoare.

"Eram in trecere prin oras si m-a sunat Louis. Si-n plus, mi-era dor de tine, voiam sa vin sa te vad."

Privirea ei s-a atintit asupra mainilor noastre, ridicandu-si sprancenele confuza.

"Voi doi sunteti..?"

"Da." a raspuns Alison repede.

"O-k."

S-a uitat ciudat la mine falsand un zambet si s-a intors cu spatele, miscandu-se pe tocurile alea imense pana in partea opusa a incaperii. Imediat ce privirea ei ne-a parasit, m-am uitat la Alison cu sprancenele ridicate. Ea si-a coborat privirea despartindu-si mana de a mea si soptind "Scuze. Nu stiam ca ti-e rusine cu mine."