I need your love

Capitolul 17

!!!IMPORTANT!!! -- ok, cred ca pentru unii nu va fi asa de important anuntul dar...eu si o prietena am organizat un concurs de coperti. Deci cine vrea sa se inscrie, cartea este pe pagina mea iar inscrierile se fac pana luni. A da, si apropo 3 capitole pana la final.
Lectura placuta !!
Vreau pareri ! ^-^
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Totul e cu susul in jos -- Capitolul 17

- Vrei sa imi spui ceva, Kayla?

- Pot sa iti explic alea, spun balbaindu-ma .

- Oh, nici nu sti cat vreau sa aud explicatiile alea.

Ma apuca de mana  brutal, tragandu-ma dupa el afara pana la masina. Imi da drumul, sprijinindu-ma incet de capota, iar el invartindu-se de colo colo. 

- Aryan opreste-te!

- Nici sa nu te gandesti sa deschizi gura, se rasteste la mine.

Si pentru prima data in viata, cred ca imi este frica cu adevarat de el. Prima data cand vad ca ciocolatiul din ochii lui, se transforma fara ezitare in negru absolut. Ma privea parca cu dispreti, vrand sa ma sugrume. 

Nu il condam.
De data asta chiar am gresit si imi asum. Are dreptate mare cand spune ca nu pot sta locului. Tot timpul trebuie sa o dau in bara cu ceva. Niciodata nu pot sa fac un lucru bun pana la capat.

Incerc din rasputeri sa ii explic brunetului ce s-a intamplat, dar in zadar. El tipa din toti plamanii la mine, iar eu pur si simplu stateam acolo nemiscata, lasand sa imi curga lacrimile siroaie pe obraji. 

Pur si simplu, imi era frica sa ma misc. Imi era teama sa spun ceva. Il lasam sa vorbeasca si sa tipe la mine, pana cand nu l-am mai auzit. Se facu liniste dintr-o data. Imi ridic frioasa ochii din pamant privind in fata. 

Inima era sa imi stea in loc cand l-am vazut pe Aryan cu pistolul indreptat spre Derek ce era alaturi de batrana.

- Reuniune de familie scumpul meu, spune Dixon dand sa vina spre mine dar Aryan incarca imediat arma.

- Mai fa un singur pas, atat iti spun.

- Aryan, dragule, te scap de o povara. Te-a inselat, te ajut sa scapi de ea. spune cu o voce destul de convingatoare.

- E numai vina ta, tip la ea atragand toate privile, m-ai distru pe mine, mi-ai distrus prietenii, mi-ai distrus familiea, mi-ai distru viata. Te urasc, continui sa tip la ea inecandu-ma in lacrimi.

Am vrut sa merg la ea si sa ii zbor capul, dar Aryan m-a prins de mana tragandu-ma in bratele sale. Aud usa clubul trantindu-se si imi mut atentia pe aceasta. Pe ea au iesit prietenii mei si mai ales mama.

- Eva, mormaie Dixon, starea sa euforica disparand.

- Dixon, lasa copii in pace.

- Si de ce ma rog? El, arata cu degetul spre brunet, e nepotul meu.

- Nepot. Iar tu fiind bunica lui...cu ce l-ai ajutat? intreaba mama revoltata. Ce ai facut tu pentru el? I-ai ruinat toata viata de cand era un copil. I-ai omorat parintii, iar acum crezi ca o sa te ajute ca scapi de mine?

- Oh, dar nu mai am nimic cu tine scumpo. Am ceva cu ea, arata cu degetul spre mine.

Intr-o fractiune de secunda totul ia o intorsatura zdravana. Aryan imi da drumul din brate, indreptand pistolul spre bunica lui si descarcandu-l. Glontul zbura rapid in mana ei, ea scotand un tipa de durere.

- Nici macar prin gand sa nu iti treaca sa te atingi de ea.

Derek isi scoase si el pistolul indraptandu-l spre Aryan, iar un glont il nimeri in brat. Derek a reusit cu desavarsire sa ne distraga atentia. Acesta a luat-o pe Dixon si au disparut imediat.

Sam a venit langa mine si l-a ajutat pe Aryan sa merga pana la masina, apoi l-a sprijinit de capota acesteia. Mama a mers langa el si i-a dat o capa cu gheata, iar pe mine m-a tras mai departe de grup.

- Scumpo esti bine? intreaba ingrijorata.

- Mi-e frica, spun sopitit privind in gol peste umarul ei spre brunet.

- Nu ai de ce. Totul o sa fie bine scumpa mea. spune tragandu-ma in bratele ei.

~De dimineata~

Ma intorc pe partea opusa geamului pe unde intra lumina. Imi plimb mana prin pat fara sa simt ceva sau...pe cineva. Deschid rapid ochii privind prin camera ce era goala. Fug la dulap de unde trag peste pastalonii scurti si un tricou mai lung, un hanorac. 

Cobor rapid jos, apoi intru in bucatarie unde imi vad parintii, fratele, prietena, si mai ales pe Aryan, stand la masa si mancand linistiti. Mama ma priveste putin confuza dar imi face semn sa ma asez la masa pentru a manca alaturi de ei.

Ma asez langa Aryan si ma uit discret, cu coada ochiului, la el. Acesta pur si simplu invartea cu lingura prin supa sa fara sa faca sau sa spuna altceva. Parintii mei ne informeaza ca trebuie sa plece undeva, iar peste 5 minute, ramanem singuri in casa.

Aryan ofteaza puternic si isi aseaza o mana pe coapsa mea, trimitandu-mi o mie de fiori in tot corpul. Il privesc incruntata, si totodata ingrijorata de lucrurile care se tot intrampla in jurul nostru.

- Nu suntem bine deloc, nu? intreaba Mira in soapta iar Luca o ia in brate.

- O sa fim, ne asigura el.

- Cand? il intreb iar toti se uita la mine.

- Chiar nu stiu, ofteaza Aryan, tot ce vreau este sa scapat cat mai repede de toate astea.

- Atunci...ce facem? intreb in soapta.

- In sfarsit, ii aud vorcea lui Sam din spate si cand ma intorc toata gasca era acolo.

- Fratii Evens, au un nou plan? intreaba Chis iar eu zambesc draceste la Lucas.

- Sa sti ca da. 

Va urma...