– De ce tocmai bãiatul meu?... N-or sã îndrãzneascã ei aºa ceva!
Mama privea absentã hârtia pe care i-o întinsese Curtis.
– Pânã aici, domnilor!
Curtis nu a trebuit sã-i citeascã decât câteva cuvinte, pentru ca
ea sã-ºi dea seama de intenþiile inspectorului.
– ªi ce-ai sã faci acum? am întrebat surprins.
ªtiam cã, dacã direcþia ºcolii hotãra într-o problemã anume, nu
era chip sã mai schimbi ceva.
– Mã duc mâine dimineaþã la ºcoalã ºi rezolv eu problema,
spuse mama.
Tonul vocii nu lãsa loc îndoielii. Curtis, cu doi ani mai mare
decât mine, tocmai intrase în ciclul gimnazial când inspectorul a
hotãrât sã-l transfere la o ºcoalã profesionalã. În ultimul an fãcuse
progrese uriaºe ºi notele dovedeau cã-ºi reparase insuccesele de
la început; ºcoala în cauzã era însã frecventatã în majoritate de
albi, ºi mama era sigurã cã hotãrârea inspectorului era dictatã de
prejudecata cã negrii nu erau în stare sã facã o facultate.
Desigur cã n-am fost de faþã la întrevederea lor, dar mi-aduc
aminte foarte bine ce ne-a povestit mama în acea searã:
– I-am spus clar inspectoarei: „Fiul meu va intra la facultate.
Nu vreau s-aud de nici o ºcoalã profesionalã!”
ªi-a pus apoi mâna pe capul lui Curtis ºi a adãugat:
– Curtis eºti la cursurile pregãtitoare pentru facultate.
Acest incident ilustreazã cât se poate de bine caracterul ei
puternic – nu era omul care sã accepte resemnat ordine, ci avea planuri foarte clare în ceea ce ne privea. Era o femeie atractivã
înaltã ºi subþire, genul de om muncitor ºi ambiþios care nu se
mulþumeºte cu jumãtãþi de mãsurã, ci face totul la modul absolut.
Avea o inteligenþã ascuþitã ºi-ºi fãcea imediat o imagine de
ansamblu asupra unei situaþii, fãrã sã se piardã în amãnunte. În
plus, avea ºi o intuiþie uimitoare care îi spunea imediat cum sã
acþioneze. Cred cã aceastã calitate o definea cel mai bine.
Ambiþia, hotãrârea ºi personalitatea ei puternicã au avut o
influenþã hotãrâtoare asupra mea. N-aº vrea sã vã faceþi impresia
cã am avut o mamã perfectã; de multe ori, mi se pãrea cã-mi cautã
nod în papurã ºi mã trateazã fãrã pic de milã. Era de neclintit în
convingerile ei ºi n-ar fi lãsat de la ea nimic. Nu eram întotdeauna
încântat s-o aud spunând: „Trebuie sã reuºeºti! Doar nu te-ai nãscut
sã fii un ratat!” O altã replicã favoritã a ei era: „Roagã-L pe
Dumnezeu ºi te va ajuta”. Copii fiind, nu eram prea încântaþi de
sfaturile ei. La rândul ei, avea mult de furcã cu neascultarea ºi
încãpãþânarea noastrã, dar nu se dãdea bãtutã.
Încurajãrile ei ne-au adus cu timpul convingerea cã putem reuºi
orice ne-am propune. Încrederea ei o întãrea pe a noastrã. Parcã o
aud ºi acum spunându-mi peste umãr: „Bennie, poþi reuºi. Sã nu
te-ndoieºti nici un moment!”
Mama n-avea decât trei clase primare, dar ea conducea totul în
casã. Ea era cea care-l împingea de la spate pe tata sã facã una ºi
alta. Numai datoritã spiritul ei econom au reuºit sã strângã niºte
bani ºi sã cumpere prima noastrã casã. Îmi permit sã cred cã, dacã
ar fi depins de ea, n-am fi avut niciodatã probleme financiare.
Probabil cã pe atunci nu bãnuia nici pe departe în ce sãrãcie aveam
sã ajungem peste câþiva ani.
Tata era exact la polul opus – tipul atletic, înalt de 1,88 m,
obiºnuia sã spunã: „Tre’ sã fii întotdeauna un bãiat gigea. Îmbra-
cã-te cum îþi place.” Punea mare preþ pe haine ºi avere ºi era foarte
sociabil. „Poartã-te întotdeauna frumos cu oamenii”, obiºnuia el
sã spunã. „E foarte important. Dacã eºti amabil, ºi ei te vor trata la
fel.” Amintindu-mi acum cuvintele lui, îmi dau seama cã pentru el conta foarte mult pãrerea celorlalþi. În ciuda greutãþilor pe care ni
le-a fãcut, îl consider „un om de treabã”.
Cred cã cel mai mult i-ar fi plãcut sã ne vadã îmbrãcându-ne
sofisticat ºi fãcând pe grozavii – în primul rând faþã de fete – un
stil de viaþã cu care mã tem cã n-am fi ajuns prea departe. Îi sunt
recunoscãtor mamei, în multe privinþe, cã ne-a scos din acel mediu.
În ce priveºte capacitatea intelectualã, tata înþelegea greu
problemele mai dificile, pentru cã se pierdea în amãnunte ºi pierdea
imaginea de ansamblu. Probabil cã aceasta era marea diferenþã
dintre el ºi mama. În rest, amândoi se trãgeau din familii numeroase:
mama avusese 23 de fraþi, iar tata 13. Când s-au cãsãtorit, tata
avea 28 de ani, iar mama 13. Dupã mulþi ani, ne-a mãrturisit cã
mãritiºul fusese o încercare disperatã de a scãpa din situaþia mizerã
de acasã.
La scurt timp dupã cãsãtorie, s-au mutat ºi ei – la fel ca
majoritatea muncitorilor în perioada anilor ’50 – din Chatanooga,
Tennesse, în Detroit. Cei din sud, din regiunile rurale, migrau în
nord, unde sperau sã-ºi gãseascã de lucru în fabrici. ªi tata ºi-a
gãsit o slujbã la firma Cadillac; din câte ºtiu, acesta i-a fost primul
ºi ultimul loc de muncã. Aici a lucrat pânã în anii ’70 când a ieºit
la pensie.
În afarã de aceasta, era ºi pastor la o bisericuþã baptistã. Îmi
amintesc o singurã ocazie când m-a luat cu el la o predicã. Nu era
genul evangheliºtilor înfocaþi. Vorbea mai degrabã calm ºi nu ridica
tonul decât foarte rar. Nu vorbea prea cursiv, dar îºi dãdea toatã
silinþa. Parcã-l vãd cum stãtea în faþa noastrã în acea duminicã,
înalt ºi bine fãcut, cu razele soarelui reflectându-se în crucea mare
de metal care îi atârna pe piept.
* * *
– M-am gândit sã le fac o vizitã rudelor, aºa cã voi lipsi câteva
zile, am auzit-o pe mama spunând la câteva luni dupã plecarea
tatei.
conta foarte mult pãrerea celorlalþi. În ciuda greutãþilor pe care ni
le-a fãcut, îl consider „un om de treabã”.
Cred cã cel mai mult i-ar fi plãcut sã ne vadã îmbrãcându-ne
sofisticat ºi fãcând pe grozavii – în primul rând faþã de fete – un
stil de viaþã cu care mã tem cã n-am fi ajuns prea departe. Îi sunt
recunoscãtor mamei, în multe privinþe, cã ne-a scos din acel mediu.
În ce priveºte capacitatea intelectualã, tata înþelegea greu
problemele mai dificile, pentru cã se pierdea în amãnunte ºi pierdea
imaginea de ansamblu. Probabil cã aceasta era marea diferenþã
dintre el ºi mama. În rest, amândoi se trãgeau din familii numeroase:
mama avusese 23 de fraþi, iar tata 13. Când s-au cãsãtorit, tata
avea 28 de ani, iar mama 13. Dupã mulþi ani, ne-a mãrturisit cã
mãritiºul fusese o încercare disperatã de a scãpa din situaþia mizerã
de acasã.
La scurt timp dupã cãsãtorie, s-au mutat ºi ei – la fel ca
majoritatea muncitorilor în perioada anilor ’50 – din Chatanooga,
Tennesse, în Detroit. Cei din sud, din regiunile rurale, migrau în
nord, unde sperau sã-ºi gãseascã de lucru în fabrici. ªi tata ºi-a
gãsit o slujbã la firma Cadillac; din câte ºtiu, acesta i-a fost primul
ºi ultimul loc de muncã. Aici a lucrat pânã în anii ’70 când a ieºit
la pensie.
În afarã de aceasta, era ºi pastor la o bisericuþã baptistã. Îmi
amintesc o singurã ocazie când m-a luat cu el la o predicã. Nu era
genul evangheliºtilor înfocaþi. Vorbea mai degrabã calm ºi nu ridica
tonul decât foarte rar. Nu vorbea prea cursiv, dar îºi dãdea toatã
silinþa. Parcã-l vãd cum stãtea în faþa noastrã în acea duminicã,
înalt ºi bine fãcut, cu razele soarelui reflectându-se în crucea mare
de metal care îi atârna pe piept.
* * *
– M-am gândit sã le fac o vizitã rudelor, aºa cã voi lipsi câteva
zile, am auzit-o pe mama spunând la câteva luni dupã plecarea
tatei.
– Ne iei ºi pe noi? am întrebat cu sufletul la gurã.
– Nu, merg singurã, spuse ea cu o voce scãzutã. Voi nu puteþi
lipsi de la ºcoalã.
Înainte de a mã putea împotrivi, îmi spuse cã ne lasã în grija vecinilor.
– Ne-am înþeles deja ºi puteþi dormi ºi mânca la ei pânã mã întorc.
Poate cã ar fi trebuit sã mã întreb de ce pleca, dar n-am fãcut-o.
Îmi surâdea ideea de a sta la altcineva, pentru cã asta presupunea
niºte privilegii în plus ºi mâncare mai bunã, ca sã nu mai vorbim
de perspectiva jocurilor straºnice cu copiii vecinilor.
Acesta a fost doar începutul ºi, în lunile care au urmat, faza s-a
reluat în repetate rânduri; de fiecare datã ne spunea cã trebuie sã
plece ºi cã vecinii vor avea grijã de noi. Vãzând-o cum calcula
totul cu grijã, ne simþeam liberi ºi fãrã probleme. În plus, aveam
încredere cã se va întoarce.
Deºi pare ciudat, faptul acesta dovedeºte totuºi cât de siguri ne
simþeam acasã. Abia mult mai târziu am aflat unde mergea de fapt
mama, când pretindea cã-ºi viziteazã rudele. Când nu mai putea
face faþã situaþiei, se interna într-o clinicã de psihiatrie. Divorþul o
cufundase într-o stare teribilã de depresie ºi confuzie; cred cã numai
puterea ei interioarã a ajutat-o sã-ºi dea seama cã avea nevoie de
ajutorul specialiºtilor ºi cã trebuia sã apeleze la ei. De fiecare datã
stãtea în spital douã-trei sãptãmâni. Noi, copiii, nu ºtiam absolut
nimic de tratament. Aºa a vrut ea.
Stresul a mai cedat cu timpul, dar prietenii ºi vecinii tot nu o
considerau complet vindecatã. Mama n-a vrut ca noi sã aflãm cât
de mult o afectaserã evenimentele din familie ºi de aceea nu ne-a
spus nimic, însã pentru vecini tratamentul ei într-un spital de boli
mintale era un subiect de bârfã inepuizabil, cu atât mai mult, cu
cât avea ºi un divorþ „la dosar”.
În mentalitatea vremii, acestea erau douã stigmate cât se poate
de nefavorabile. Ca ºi cum n-ar fi fost destul cã trebuia sã ne poarte
nouã de grijã, era nevoitã sã se împace cu ideea cã era pãrãsitã de
toþi prietenii tocmai acum, când avea mai mare nevoie de ei.
Pentru cã mamei nu i-a plãcut niciodatã sã vorbeascã despre
divorþul ei, oamenii bãnuiau ce era mai rãu ºi scoteau tot felul de
zvonuri pe seama ei.
– Am ajuns la concluzia, mi-a spus ea odatã, cã cel mai înþelept
lucru ar fi sã-mi vãd de treaba mea ºi sã nu mã mai sinchisesc de
ce zice unul sau altul.
Uºor de spus, dar, când te gândeºti prin câte chinuri a trebuit sã
treacã singurã, îþi dai seama cât de greu trebuie sã-i fi fost.
În cele din urmã, nemaiavând resurse financiare la care sã
apeleze, mama ºi-a dat seama cã nu mai putea acoperi cheltuielile
modeste ale casei. Casa îi revenise în urma divorþului. În final,
dupã ce încercase zadarnic timp de câteva luni sã adune ceva bani,
a închiriat-o, a strâns lucruºoarele ºi am plecat. A fost una dintre
puþinele ocazii în care l-am revãzut pe tata. A venit sã ne ducã cu
maºina la Boston, unde locuia o sorã mai mare de-a mamei, care
fusese de acord sã ne primeascã în gazdã. Ne-am mutat, aºadar, în
locuinþa familiei ei.
Jean Avery ºi soþul ei locuiau singuri. Copiii erau deja mari,
fiecare la casa lui, aºa cã noi ne bucuram de toatã afecþiunea celor
doi. În scurt timp, au devenit ca niºte pãrinþi pentru mine ºi Curtis,
care aveam atâta nevoie de afecþiune ºi simpatie.
Mama a continuat tratamentul timp de un an dupã ce ne-am
mutat noi în Boston. „Voiajele” durau acum trei-patru sãptãmâni.
Deºi îi duceam dorul, unchiul William ºi mãtuºa Jean ne tratau cu
atâta atenþie, încât ne împãcam repede cu lipsa ei. Ne asigurau cã
„mama e bine” ºi, dupã ce primeau vreo scrisoare sau vreun telefon,
ne spuneau: „Acuºi vine, peste câteva zile”. Trebuie sã recunosc
cã se descurcau de minune, iar noi n-aveam nici cea mai micã
bãnuialã.
