- Domnule Sabbatini, afara este o domnisoara care spune ca se numeste Olivia Sommerville si doreste sa va vada - spuse Gina, secretara lui Nic, lasandu- i cafeaua pe birou asa cum o facea in fiecare dimineata. - A spus ca nu o sa plece pana nu o sa reuseasca sa vorbeasca cu dumneavoastra.
Nic ramase impasibil, ca si cum nu ar fi auzit, privind lista de propietati pe care o avea pe ecranul leptopului.
- Spune-i sa isi faca o programare, asa cum face toata lumea - spuse intr-un final zambind, imaginandu-si-o pe Olivia plimbandu-se nerabdatoare dintr-o parte in alta prin sala de asteptare.
Asa obisnuia ea sa faca lucrurile, fara sa tina cont de parerea nimanui. Luase pe nenspusa masa un avion cu destinatia spre Roma si se prezentase acolo, fara sa anunte, dispusa sa isi impuna vointa fara sa o intereseze de ceilalti.
- Cred ca vorbeste serios - spuse Gina. Mai mult cred ca...
Usa se deschise dintr-odata, lovindu-se cu un sunet infundat de perete.
- Te rog, Gina ,lasa-ne singuri - spuse Olivia cu un zambet artificial. - Eu si Nic avem ceva de discutat in privat.
Gina il privi pe Nic cu un gest de ingrijorare.
- E in regula , Gina - spuse el. - O sa dureze doar un minut. Te rog sa nu ne deranjeze nimeni sub nici o forma.
- Da, domnule Sabbatini - replica Gina, iesind din birou si inchizand usa incet in urma ei.
Nic se lasa pe spate in scaunul sau si o observa pe femeia bruneta si cu caracter pe care o avea in fata lui. Ochii ei verzi straluceau, aruncand scantei de furie, iar obrajii ei care in mod normal erau albi si moi, acum erau de un rosu intens. Avea pumnii stransi pe langa corp si sanii, acei sani pe care el ii adora atat decand ea avea saisprazece ani, urcau si coborau in ritmul respiratiei.
- Bun, spune-mi, ce te aduce pe aici Olivia - intreba el cu un zambet indolent.
- Nenorocitule ! - exclama ea cu ochii unei feline dispusa sa sara asupra prazii. - Pun pariu ca tu ai fost cel care i-a dat ideea. Aceste mizerii sunt specifice tie.
- Scuza-ma, dar nu stiu despre ce vorbesti - raspunse Nic , arcuindu-si o spranceana.
Olivia se apropie de birou, isi sprijini mainile de suprafata din piele captusita si il privi cu atentie.
- Tatal meu mi-a retras veniturile - spuse ea. Nu imi mai da nici un cent. Si totul din vina ta.
Nic isi permise luxul de a se recreea cu imaginea ei pentru un moment. Nu mai avuse decolteul ei atat de aproape decat in acea seara cand ea implinise saisprazece ani. Se simti imbatat de exotica aroma pe care o purta. Era o combinatie fascinanta intre iasomie si floare de portocal si o alta esenta pe care el nu o recunostea, dar care fara indoiala i se potrivea de minune.
- Pot sa fiu vinovat de multe lucruri, Olivia, dar nu de asta - spuse el privind-o cu atentie. - De ani de zile nu vorbesc cu tatal tau.
- Nu te cred - spuse ea, indreptandu- se, si privindu-l cu neincredere.
Isi incrucisa, apoi bratele la piept, dandu-i lui Nic o viziune si mai sugestiva a magnificilor ei sani. Simtea acea excitare pe care o simtea de fiecare data cand o avea aproape. Era ceva ce il deranja profund, pentru ca, desi il atragea sexual, exista, in schimb ceva care ii trezea suspiciune. Era, fara indoiala, o femeie foarte frumoasa, care emana senzualitate, dar avea reputatia unei femei care se culca cu oricine. Presa publicase recent un articol despre reputatia ei scandaloasa. Se pare ca ar fi sedus un barbat casatorit, indepartandu-l de caminul lui, de sotia lui , si de copii lui. Nic se intreba cu cati barbati se culcase oare. Era o mica diavolita careia ii placeau scandalurile.
