In urmatoarea saptamana abia daca iesisera din vila, Nic se ocupa sa o duca in cea mai emotionanta si mai minunata calatorie pe care nici o agentie de turism nu i-ar fi putut-o oferi. O calatorie catre sex si senzualitate. Ii deschise o noua lume a placerii pe care ea niciodata nu o stiuse. Facusera dragoste in dus, la lumina lunii, pe marginea piscinei, si in gradina sub parfumul trandafirilor. Nic fusese foarte pasional si generos, asigurandu-se ca ea se bucura inainte de-asi satisface el propia dorinta. O facuse sa inteleaga cat de diferit poate fi sexul intr-o relatie de cuplu. Insa Olivia stia ca toata acea afectiune pe care o demonstra era doar fizic. Ii placea sexul, asta era tot. Nic era un barbat tanar si sanatos intr-o forma fizica extraordinara si in floarea vietii. Avea energie pentru a o consuma, si ea colabora in acest sens. Nu putea sa nu evite sa se gandeasca la toate femeile care ii dadusera placere inaintea ei. Nici ea nu fusese o sfanta , pana la urma urmei. Se intreba, deseori, daca Nic se gandea de asemenea la barbatii cu care se se culcase si daca era gelos.
Unul dintre lucrurile care o emotionasera , pe durata acelei saptamani , fusese interesul pe care Nic il demonstrase atunci cand ii vazu o parte din tablouri. Stia ca el nu accepta un nu ca raspuns, si asa se vazu intr-o dimineata, dupa ce facusera dragoste, deschizandu-i usa unei camere in care isi instalase atelierul de pictura. Se afla la ultimul etaj al vilei si isi puse acolo putinele lucruri pe care le aduse cu ea. Montase un fel de sevalet, improvizat, care statea sprijinit de o multime de carti pe birou pentru a avea mai multa lumina. Acuarela la care lucra in acel moment infatisa o fantana arteziana imprejumita de garduuri vii, in prim plan , iar in fond , albastrul stralucitor al lacului si muntii care il inconjurau. Nu era cea mai buna lucrare a ei, si se simti putin incomoda trebuind sa il arate je jumatate terminat, dar el parea extaziat privindu-l.
- L-ai facut tu? - spuse el, luandu-si ochii cateva secunde de la tablou pentru a o privi.
Olivia afirma timid din cap.
- Stiu ca imi lipseste tehnica. Nu am nici o diploma si nici nu am asistat la vreun curs la o scoala de arte. Sunt doar o amatoare, asa cum ti-am spus.
- Pot? - intreba Nic , aratand catre dosarul cu schitele pe care ea le aduse cu ea din Londra.
Olivia simti o anumita rusine, si rugandu-se ca el sa nu rada de ele.
- Bineinteles - spuse ea. - Dar nu valoreaza nimic. Nici macar nu m-am deranjat sa le inramez.
Nic le privi cu atentie pe fiecare in parte, schimbandu-si din cand in cand greutatea de pe un picior pe altul. Se simti ca si atunci cand era mica si tatal ei ii privea carnetul de note.
- Olivia, sunt incredibile! - exclama Nic. - Ai foarte mult talent. De ce nu ai studiat Arte. Ai un dar special pentru pictura. Niciodata nu am vazut o asemenea maiestrie.
Olivia ramase surprinsa de reactia lui. Ea incercase intodeauna sa fie obiectiva cu munca ei, dar intodeauna simtise ca ar fi putut sa o faca ma bine, ca nu era suficient de buna, si ca niciodata nu va ajunge sa fie. Nu avea nici o formare, nu studiase istoria Artei, si nici nu lucrase cu vreun artist care sa ii fie maestru si mentor. Nu citise nici o carte despre tehnici si stiluri ale picturi, pur si simplu pentru ca nu putea. Vazuse multe tablouri la muzee si expozitii, dar asta nu conta. Ea incercase sa atraga intodeauna atentia pe durata copilariei, datorita frustrarii pe care o simtea de a nu fi capabila de a intelege ceea ce profesorii incercau sa o invete. O respinsera in multe scoli, fara sa isi dea seama ca , comportamentul ei necorespunzator era doar un simptom si nu cauza. Pe masura ce treceau anii, ajunse sa se simta cu adevarat rusinata pentru ca trebuia sa recunoasca ca nu era capabila sa citeasca mai mult decat cateva cuvinte. Nu ii placea sa depinda economic de tatal ei, dar cum putea sa sper sa isi gaseasca un loc de munca daca avea atat de putin scoala?
