Nic urca in camera putin dupa miezul noptii. Avea o usoara durere de cap si un anumit deranj la gat, si se simtea mizerabil fiinca ii vorbise in felul acela Oliviei. Nu ar fi trebuit sa ii spuna acele cuvinte. Aparent, ea se aparase bine, dar el stia ca intrase in baie pentru a se calma si pentru a-si pune in ordine gandurile. Fusese pe punctul de a izbucni in plans.
Din vina lui.
Nu isi amintea sa o fi vazut plangand de la inmormantarea fratelui ei, inclusiv atunci se abtinuse pana in ultimul moment, cand coborara sicriul cu corpul lui Jonathan in groapa. Facuse atunci un atact de panica si trebuise sa i se administrese sedative. Nic incercase sa ii ofere sprijinul lui, dar prezenta lui, departe de a o linisti, paru sa o tulbure si mai mult. La final el plecase si nu o mai vazu timp de un an. Deseori se intreba daca ar fi putut evta recaderea ei, daca persoanele apropiate ei i-ar fi dat putin mai multa atentie.
Camera era complet intunecata. Aprinze vooza care era cea mai aproape, pentru a nu o deranja pe Olivia cu lumina puternica a candelabrului. Desi lumina era slaba, fusese suficient pentru a lumina dormitorul. Vazu ca patul era gol. Isi indrepta imediat privirea catre canapeaua pat , dar si aceasta era de asemenea goala. Rasufla cu un aer de ingrijorare si se indrepta catre baie. Dar nimic, nu era nici urma de ea, doar un usor iz al parfumului ei. Se intoarse inapoi in camera si isi duse manile la cap cand vazu ca bagajul ei disparuse.
Verifica pana in ultimul coltisor, in cautarea unei piste, dar ea nu avuse nici macar decenta de ai lasa un bilet.
Intriganta se folosise de siretlicurile ei pentru a se casatori cu ea. Nu mai putea sa rupa logodna. Presa era la curent cu vestea logodnei lor, inclusiv se raspandise la radio si pe internet. Il sunasera chiar si fratii lui , felicitandu-l fiinca acceptase in sfarsit vointa bunicului. Era o actrita foarte buna. Interpretarea ei ca victima, fusese foarte convingatoare. Atat de convingatoare, incat el cazuse ca un fraier in capcana.
Trecusera deja douazeci si patru de oare decat Olivia se reintoarse in apartamentul ei din Londra, cand Nic suna la interfon. Suna cu insistenta, convins ca va termina prin ai deschide, inainte ca vecinii sa inceapa sa protesteze din cauza zgomotului.
Olivia apasa butonul de deschidere, si astepta cu inima stransa ca el sa urce .
Nic suna la usa cu o singura atingere, care sunase ca si o impuscatura a unui pistol descarcat.
Olivia ii deschise cu aer degajat si cu un zambet de bunvenit.
- Buna, Nic.
El intra inauntru cu o expresie serioasa.
- Ai vazut revistele? - intreba el aratandu-i cateva exemplare pe care le avea in mana.
- Nu citesc aproape nimic - raspunse ea, intrebandu-se daca este capabil sa capteze ironia din cuvintele ei.
- Suntem in mod oficial logoditi.
- Da, stiu deja. Nu e emotionant? - exclama ea cu un zambet radiant.
- Pai, daca tot suntem logoditi in mod oficial - spuse el nebagand in seama frivolitatea comentariului ei , - sper sa te comporti, ca atare. Asta inseamna ca nu vei iesi din hotel, din vila, sau din apartamentul tau, sau oriunde o sa fim, fara sa imi spui unde mergi. Ai inteles?
- Am plecat pentru ca nu am vrut sa iti petreci o noapte proasta - replica ea, ridicandu-si barbia sfidatoare. Nu ai fi reusit sa inchizi un ochi pe acea canapea.
- I-a uite ! Acum o sa rezulte ca ai venit la Venentia sa faci opere de caritate - spuse el cu un zambet amar. Ai plecat pentru ca ai reusit ceea ce ti-ai propus. A fost rusinos! Nu mi-ai lasat nici macar un bilet. Am fost foarte ingrijorat pentru tine.
- Nu te cred - spuse ea, miscandu-si capul dintr-o parte in alta. Erai doar furios pentru ca am plecat fara sa te anunt.
- Da, ai toata dreptatea din lume. A trebuit sa suport hartuirea presei la aeoport si a trebuit sa caut o scuza pentru a le sune de ce nu esti cu mine.
- A trebuit sa fie teribil de obositor pentru tine ! - exclama ea , dandu-si ochii peste cap.
- Esti logodnica cea mai insolenta pe care am vazut-o vreodata in viata mea - replica el, aproape pierzandu-si controlul.
- Si tu logodnicul cel mai nedorit pe care l-am intalnit.
Nic o fixa cu privirea. Ochii ei verzi ca smaraldele straluceau de ura.
- M-am inteles cu un avocat ca sa vina in dupa -amiaza aceasta sa rezolve toate problemele legale cu tine - spuse Nic. Astept cooperare din partea ta pe durata citirii si semnarii documentelor.
Olivia se simti invadata de o panica instinctiva pe care incerca sa o controleze cu greu.
- O sa fac tot ce este nevoie pentru a primi ceea ce imi corespunde din mostenire, dar nimic mai mult.
- Sunt sigur de asta - spuse el foarte serios. Trebuie sa te informez ca am grabit nunta. Nu am de gand sa stau dupa fundul tau o luna intreaga. O sa vii sa locuiesti la vila mea din Roma cat de repede posibil. O sa ne casatorim la inceputul saptamanii viitoare. I-am anuntat atat pe fratii mei , cat si pe mama mea.
- Nu... pot! - exclama Olivia, incapabila sa isi ascunda panica. Am lucruri de facut aici in Londra. Nu pot sa plec pana nu las totul in ordine.
- In Italia, de asemenea avem saloane de infrumusetare, stii? - spuse Nic cu sarcasm. Avem inclusiv designeri de moda.
Olivia il fulgera cu privirea.
- Nu poti sa ai totul in viata , Nic. Stiu ca tu ai avut toate capriciile de mic copil, dar eu nu o sa te las sa ma domini.
- O sa trimit o firma de mutari ca sa vina sa adune lucrurile tale maine dimineata. Avocatul va fi aici in mai putin de o ora. Am angajat de asemenea si o organizatoare de nunti, care o sa se intalneasca cu tine tot in aceasta dupa amiaza. Ea se va ocupa de toate detaliile ceremoniei. O sa zburam impreuna spre Roma maine dupa-amiaza. Soferul meu o sa vina sa te ia. Daca nu colaborezi si nu facati tot ce ti-am spus, o sa suna presa si o sa le spun ca nunta s-a anulat.
- Nu ai fi capabil sa faci asa ceva - spuse Olivia foarte increzatoare pe ceea ce spunea.
- Pune-ma la incercare, Olivia. Eu o sa fac ce vreau si tu o sa ma asculti fara sa scoti un cuvant.
Fara sa se gandeasca, Olivia lua o perna decorativa de pe canapea si o arunca spre el, insa Nic se feri la timp si perna se lovi de perete, apoi cazu pe covor fara nici cel mai mic zgomot.
- Te urasc - spuse ea . - Te urasc din tot sufletul.
Nic schita un zambet cinic, deschise usa si iesi.
Pentru a doua oara in douazeci si patru de oare, Olivia simti o dorinta oribila de a plange.
