O ora mai tarziu ajunse si avocatul cu actele, exact asa cum ii spuse Nic. Olivia indeplini formalitatile de rigoare: ii oferi ceai si cafea, si il invita sa i-a loc la masa din sufragerie pentru a avea mai mult spatiu de desfasrare. Incerca sa fie cat mai atenta la explicatiile avicatului, pentru ca acesta nu observe ignoranta ei totala despre acest subiect.
- Si acum, va rog, semnati aici, aici... si aci - spuse avocatul aratand actele pe care Nic le semnase inainte.
Olivia semna si contempla rusinata cat de copilareasca parea semnatura ei pe langa cea a lui Nic. Incerderea si siguranta pe care el le demonstra in viata pareau intruchipate in acea semnatura ferma si precisa.
La scurt timp dupa ce ajocatul plecase, sosi o femeie care se prezenta ca fiind organizatoarea de nunti. Olivia, purtata de un fals entuziasm, condirma toate activitatiile si intalnirile pe care le avea programate de indata ce ajungea la Roma: trebuia sa mearga la un creator de moda pentru a-si face o rochie pe masura, sa mearga la bijuterie pentru a ridica inelele de logodna si verighetele, sa mearga la o floraria de lux pentru a-si alege buchetul de mireasa si florirle care vor impodobi biserica. Trebuia sa aiba totul pregatit, ca apoi sa decoleze intr-un avion privat, spre biserica din Bellagio, acolo unde va avea loc ceremonia.
Totul era programat cu eficienta si precizia unui ceas elvetian, dar ceea ce o preocupa cu adevarat era anul pe care va trebui sa il petreaca cu Nic. Putea sa para o mireasa fericita, dar in sufletul ei stia ca nu era cu adevarat mireasa pe care Nic si-ar fi dorito. Amandoi se vor casatori impotriva vointei lor. Acea nunta va fi doar o formalitate pentru a obtine ceea ce isi doreau.
Incerca sa nu se gandeasca la fanteziile romantice pe care le simtise in trecut. Acele fantezii ramasera in urma, apatineau unei alte epoci pe care nu o mai putea reinvia. Acum totul era diferit. Acum era vorba de o avacere pura si dura, o tranzactie comerciala cu beneficii economice. Nu avea nici de a face cu iubirea si nici cu un proiect de viitor comun. Era in joc mostenirea lui Nic, si ea era doar un mijloc de a primi acea mostenire, la fel cum era si el pentru ea. Ar fi o proasta daca ar crede altceva.
In dimineata urmatoare un curier se prezenta la usa ei si ii inmana un telefon de ultima generatie. Ii spuse ca era deja incarcat si pregatit pentru a fi folosit. Olivia semna foia de primire si, dupa cateva secunde de ezitare deschise cutia in care se afla telefonul. Il privi, si se simti incaodata singura pe lume, fara cineva langa ea care sa o inteleaga cat de neajutora si vulnerabila era in viata. Il puse in geanta si continua sa isi pregateasca bagajul pentru mutarea ei in Roma. Cei de la mutari, ajunsera si ei la scurt timp si se ocupara de a impacheta totul pentru transport. Urmari cu atentie cum manevrau tablourile, pentru ca nu cumva sa le rupa, dar acei barbati pareau foarte profrsionali.
Nic suna exact inainte de pranz , pentru ai sune ca va fi plecat tot weekendu-l. Trebuia sa zboare de la Londra la Rio de Janeiro, pentru a incheia un proiect imobiliar in orasul brazilian , si nu va putea sa mearga cu ea la Roma.
- Imi pare rau ca trebuie sa iti spun asa de tarziu - spuse el -, dar banuiesc, ca si tu o sa fi foarte ocupata cu pregatirile pentru nunta.
- Ma surprinde faptul ca nu imi ceri sa te insotesc - replica ea. Sau poate ca acele afacei care te poarta pana la Rio de Janeiro trebuie rezolvate in dormitorul vreunui hotel.
- Creadeam ca mi-ai spus ca nu citesti zvonurile din presa...
Olivia stranse din dinti, imaginandu-l alaturi de un model brazilian cu picioare lungi si bronzate. Cu siguranta voia sa aiba o aventura inainte de a se casatori. Problema era ca, probabil nu va fi ultima. Un barbat ca si Nic era incapabil sa ramana fidel voturilor de casatorie si cu atat mai putin unei casatori care era doar o farsa.
- Din cate imi aduc aminte, mi-ai spus de asemenea ca pot sa fac orice atata timp cat sunt discret - continua Nic , vazand ca ea nu spune nimic.
- Fa ce vrei. Eu nu pot face nimic pentru a te impiedica. Din ce mi-a spus avocatul pe care l-ai trimis, ti-ai acoperit bine spatele cu acele acte.
- I-a uite ! Vad ca te-a deranjat acel acord matrimonial, nu -exclama el.
- Intr-adevar, Nic, crezi ca vreau jumatate din bunurile tale? Te inseli, vreau doar ceea ce Anastasio mi-a lasat.
- Divorturile obisnuiesc sa fie foarte complicate si neplacute, Olivia. Cand actiunile companiei se vor redistribui peste un an, nu vreau sa vad cum toata munca tatalui meu , a bunicului meu, si acum a fratilor mei mai mari sa se darame. Nu o lua ca pe ceva personal. Sunt pur si simplu afaceri, strategii pentru a proteja compania.
Olivia intelegea modul lui de a actiona asa, si pana intr-un anumit punct recunostea ca si ea avea partea ei de vina, pentru a alimentase opinia care si-o facuse despre ea, ca fiind o femeie ambitioasa si cu creier mai putin decat o musca.
- Ti-a ajuns telefonul? - intreba Nic dupa o scurta pauza. Am incercat sa vorbesc cu tine acum o ora, dar mi-a intrat mesageria vocala. Le-am spus sa se asigure ca este incarcat inainte de a ti-l inmana. L-ai oprit sau ceva asemanator?
Olivia isi inghiti nodul din gat si privi catre geanta unde era telefonul.
- Mmm... adevarul este ca nu am putut sa raspund, am fost foarte ocupata cu pregatirea bagajului.
- Dar am angajat o echipa de mutari ca sa se ocupe de tot! De ce ai facut-o tu?
- Nu imi place ca persoane straine sa imi atinga lucrurile personale - spuse ea incercand sa se scuze.
- Cel mai probabil nu o sa ne mai vedem decat in ziua nuntii - replica el. Afacerea asta imi i-a mai mult timp decat ma asteptam. Un avion privat o sa te duca la Roma. Soferul meu o sa vina dupa tine si o sa te duca la aroport. Cand o sa aterizezi pe Leonardo da Vinci, o masina o sa te astepte pentru a te duce la vila. Acolo, Giulia, menajera mea, te va ajuta sa te instalezi si sa iti desfaci bagajul. Organizatoarea de nuntii va lua legatura cu tine pentru a stabilii ultimele detalii. Apartamentul tau va ramanea complet gol si i se vor inmana cheile tatalui tau. Cred ca are deja o persoana care doreste sa il inchirieze. Olivia inchise brusc si arunca telefonul cat mai departe. Intodeauna trebuia ca lucrurile sa se faca dupa voia altora. Parea si sentimentele ei nu mai contau in aceasta ecuatie.
