Nic o prinse pe Olivia de talie in timp ce isi lua la revedere de la toti invitatii. Tot acest proces de ramas bun fu larg si foarte plictisitor, pentru ca toata lumea voia sa ii felicite . Olivia era atat de obosita sa tot zameasca fortat toata noaptea incat crezu ca, in orice moment i se punea rupe fata in doua. Totul fusese mai usor cu familia lui Nic, care pleca de acolo direct spre Milano. Ei cunosteau toate clauzele testamentului lui Anastasio, dar chiar si asa, Olivia se intreba daca cineva, in special Maya si Blair, aveau vreo idee ce ceea ce simtea ea.Si ea de asemenea se simtea confuza de ambiguitatea sentimentelor ei. Acceptase sa se casatoreasca cu Nic pentru a avea siguranta de a reusi independenta economica pe care si-o dorea atat de mult, dar nu luase in calcul faptul ca ar putea sa o afecteze sa stea cu el cu an intreg. Acum , privindu-l, incepea sa simta. Avea un gol in stomac, niste palpitatii la inima, o opresiune in piept, si o ciudata furnicatura in punctul cel mai intima al feminitatii ei.
Giovanna, soarca ei , nu putu sa isi retina lacrimile. Dar ea stia ca acele lacrimi nu erau pentru ea, ci era din cauza emotiei de a se afla din nou in acel loc unde ii murise micuta Clara, cu mai bine de treizeci de ani in urma. Giovanna o saruta pe Olivia pe ambii oraji si ii ura din nou bunvenit in familie.
- Stiu ca nu este ceea ce vati fi dorit , dar incercati cel putin sa va intelegeti cat mai bine posibil, Olivia. Nici casnicia mea nu a fost usoara la inceput, dar cu trecerea anilor am fost foarte fericita alaturi de Giancarlo
- O sa facem tot posibilul ca lucrurile sa mearga - afirma Olivia, nu foarte convinsa de cuvintele ei.
- Dintre toti copii mei, Nic este cel care seamana cel mai mult cu tatal lui - spuse Giovanna. E la fel de nelinistit si... Cum se spune in Anglia?... Un spirit liber, nu?
- Da, asa este - replica Olivia.
Giovanna o imbratisa cu putere.
- Nic si tu aveti multe lucruri in comun - continua Giovana. Anastasio spunea intodeauna despre tine, ca in adancul sufletului esti un inger. Acelasi lucru i se intampla si lui Nic. Are o inima de aur care este ascunsa bine, ceea ce trebuie sa faci este sa o gasesti si sa ajungi la ea.
Olivia zambi fara chef in timp ce familia o insotea la limizina care o astepta afara. Era surprinsa de actitudinea soacrei sale. Nu multe mame ar fi primit in familia ei o femeie cu o reputatie ca si a ei, dar poate ca Giovanna era nerabdatoare ca fiul ei sa se aseze la casa lui, chiar daca nu era alaturi de femeia adecvata.
Privi limuzina care ii ducea pe cei din familia Sabbatini la aeroport , pierzandu-se in noapte. Nic se aproie atunci de ea. Simti un fior , in ciuda faptului ca noaptea era inca calda. Se intoarse si il privi in ochi cu un zambet fortat.
- Se pare ca totul a iesi bine, nu crezi?
- Toata lumea a spus ca ai fost cea mai frumoasa mireasa pe care au vazut-o vreodata - replica el cu o stralucire speciala in ochi. Nu ti-am spus inainte, dar am ramas fara respiratie cand te-am vazut intrand in biserica la bratul tatalui tau.
Olivia nu se lasa pacalita. Nu credea ca era sincer. Stia ceea ce voia el, ceea ce cauta: sa termine petrecerea in pat. Era un adevarat maiestru al seductiei, si ce metoda mai buna de a-si atinge scopul decat sa ii sopteasca la ureche elogii si promisiuni pentru ai minimaliza vointa si decizia de a dormi in paturi separate.
- Cred ca te-ai intracut cu sarutul in biserica - spuse ea pe un ton formal. Un simplu sarut pe buze ar fi fost suficient. Ar fi trebuit sa areti mai mult respect.
- Te simti vinovata pentru ca ma doresti, Olivia? - spuse el cu un zambet de complicitate.
- Eu nu te doresc - replica ea, incrucisandu-si bratele. Ma intereseaza doar banii pe care aceasta uniune o sa mi aduca.
