Cand Olivia se trezi in dimineata urmatoare, il gasi pe Nic stand in picioare la marginea patului cu un ziar in mana.
- Ce inseamna asta? - intreba el punadu-i un ziar in fata.
Olivia isi arcui o spranceana in timp ce isi indeparta o suvita de par de pe fata. Privi cateva secunde ziarul, si apoi isi indrepta privirea catre Nic, care astepta raspunsul cu nerabdare.
- Stii bine ca nu inteleg italiana - spuse ea. De ce nu imi citesti tu?
- Aici mai ai inca unul in engleza - raspunse el , aruncandu-i inca un ziar. Spune acelasi lucru.
Olivia isi privi fotografia care era facuta in magazinul cu haine pentru copii in care intrase ieri. Nu putea sa citeasca titlurile, dar acea fotografie spunea tot: tinea in mana o pijama pentru copii de culoare roz cu stelute albe pe care o contempla cu o privire visatoare.
- Deci?
- Nu e ceea ce crezi.
- Atunci, de ce nu imi spui ce este? - intreba el cu o voce dura ca si otelul.
- Nic, nu mai pot indura mult timp. Trebuie sa fiu sincera cu tine.
- Este inca unul din trucurile tale pentru a atrage atentia? - exclama el aratand cu mana fotografia. Sa spui presei ca este insarcinata inainte sa imi spui mie?
- Asta e ceea ce spun ziarele? - intreba ea surprinsa.
- Vrei sa imi spui cumva ca nu esti? - spuse el cu un zambet dispretuitor.
- Nu, nu sunt insarcinata, bineinteles ca nu. Cum poti sa crezi asa ceva? ti-am spus ca i-au anticonceptionale. Niciodata nu ti-as face asa ceva.
Nic lasa ziarul sa cada pe pat si isi trecu mana prin par.
- Imi pare rau, Olivia. Cateodata mi se intampla ca la majoritatea oamenilor si am tendinta de a trage concluzii pripite.
- Nu-i nimic.
- Nu - spuse el. Cred ca te cunosc bine si nu ar trebui sa te judec atat de usor.
- Tu nu ma cunosti cu adevarat, Nic. Nu ma cunosti absolut deloc.
- Cum poti sa spui asta. Bineinteles ca te cunosc.
- Stii cumva ce imi doresc cel mai mult pe lumea asta?
- Sa fii iubita - raspunse el dupa ce se gandi cateva secunde. Vrei un barbat care sa te iubeasca si care sa te accepte asa cum esti.
- Si tu ma iubesti si ma accepti asa cum sunt?
Nic simti un nod in gat ca si cum nu i-ar iesi cuvintele sau nu ar stii sa spuna.
- Ma preocup pentru tine, Olivia - raspunse el cu o anumita asprime. recunosc ca poate la inceput nu m-am comportat cum trebuie cu tine. Am fost furios pentru ca m-am vazut obgligat sa ma casatoresc impotriva vointei mele. Dar cu timpul mi-am dat seama cat de mult m-am inselat in privinta ta. Esti o femeie foarte speciala. Esti atat de inteligenta, atat de frumoasa, atat de senzuala...
" Se preocupa pentru mine ", isi spuse Olivia cu amaraciune. Ce cuvant atat de patetic! Sa se preocupe! Pentru numele lui Dumnezeu! Oamenii se preocupa de cainele lor, de pestii lor, de plantele lor. Dar asta nu inseamna ca sunt dispusi sa dea totul pentru ei. Asta nu inseamna ca simpt un gol profund in suflet atunci cand sunt departe de ei. Ca nu isi pot imagina viata fara ei. Ea simtea toate acestea, si mult mai mult pentru Nic. Ea voia sa fie iubita, nu doar sa se preocupe pentru ea.
- Iubito - spuse Nic mangaindu-i obrazul. Suntem bine impreuna. Stii tu. Ne intelegem bine, nu-i asa?
- Cum poti sa stii ce simt pentru tine? Poate ca te urasc.
- Pai , daca e asa, ai un mod delicios de a-mi demostra - spuse el trecandu-si degetul peste buza ei de jos.
Olivia isi feri fata.
- Nic am nevoie de timp pentru a ma gandi...
- Pentru a te gandi? La ce?
- La stire... la falsa stire a sarcinii. cred ca mi-am schimbat parerea despre faptul de a avea sa nu un copil...
- Imi spui ca acum iti doresti un copil? - intreba el.
Olivia isi retinu respiratia cateva secunde inainte de ai raspunda.
- Stiu ca e ceva ce nu intra in planurile tale. De aceea nu mai doresc sa continui cu aceasta discutie cu tine. Mi-ar placea sa reflectez in liniste asupra aceea ce se va intampla peste unsprazece luni. Am nevoie de timp, Nic. Te rog, lasa-ma sa ma intorc la Londra pentru cateva zile. Nu pot sa gandesc cand sunt cu tine.
- Iubito, nici eu nu pot sa gandesc cand sunt langa tine, dar intr-adevar trebuie sa mergi la Londra? Este foarte rece si umed acum acolo.
- Doar cateva zile, de acord? Pana la ziua mea. Vreau sa o vad pe Julianne McCormack. Vreau sa stie ca niciodata nu i-am tradat prietenia. Am nevoie sa vorbesc cu ea fata in fata. E ceva ce ar fi trebuit sa o fac cu mult timp in urma. Acum ca stie ca suntem casatoriti, poate o sa ma asculte.
- O sa iti rezerv o camera la hotelul nostru din Londra - spuse Nic , trecandu-si mana prin par. Dar o sa vin sa te vad in doua zile, ai inteles? Nu pot sa stau prea mult timp fara sa te vad.
- De ce? Nu ai incredere in mine?
Nic o privi cu atentie, si o mangaie pe obraz.
- Pentru ca o sa imi lipsesti.
................................................................................................................................................................
Un capitol mai scurt, dar promit sa ma revansez in urmatorul. Lectura placuta!
