Olivia se trezi cand auzi o usoara bataie in usa. Se ridica in sezut, se acoperi cu cearceaful si intreba cine este.
- Sunt eu, Nic
- Asteapta, nu sunt imbracata.
- Nu iti face griji, Olivia, am vazut deja totul - replica el pe un ton btjocoritor. - Nu ai facut altceva decat sa te expui in fata mea in ultimele saptamani.
Olivia privi catre usa cu o spranceana arcuita vazandu-l pe Nic intrand atat de linistit.
- Ce crezi ca faci? - exclama ea foarte serioasa.
El se apropie, avand in mana o tava cu ceai aburind, mini tarte si marmelada de casa.
- M-am gandit ca ti-ar placea sa iei micul dejun la pat, dupa noaptea agitata pe care ai avut-o.
Olivia se incrunta si isi lasa capul intr-o parte privindu-l cu suspiciune.
- Nu inteleg... La ce te referi?
Nic o privi cu indulgenta si puse tava pe genunchii ei.
- Te-am gasit plimbandu-te somnambula prin casa la ora doua dimineata - replica el. Obisnuiesti sa faci asta des?
- De unde sa stiu? - exclama ea rosie in obraji.
- Nu ai avut nici un amant care sa te fi vazut hoinarind ca o fantoma noaptea?
Olivia isi stranse buzele si isi fixa privirea pe ceasca de ceai aburinda, intrebandu-se daca Nic, la fel ca si tatal ei credea ca era ceva anormal la ea si daca avea un anumit tip de deficienta mentala. Stia ca umblase somnambula prin casa in primele lui dupa moartea mamei ei. Ii spusese chiar fratele ei Jon ca o gasise plimbandu-se adormita pe holuri si ca o dusese din nou in pat. Acel ciudat obicei paru sa fi disparut,insa reaparuse dupa moartea lui Jon. Tatal ei o sfatuise sa mearga la sa vada un medic. Olivia vazuse reflectata deceptia in privirea lui, cand intelese ca unica lui fiica ar putea sa aiba probleme mentale.
- Olivia? - exclama Nic, ridicandu-i barbia facand-o sa revina din gandurile ei.
Olivia simti o caldura traversandu-i corpul.
- Nu- spuse ea intr-un final, trecandu-si varful limbii peste buzele uscate. Nimeni nu mi-a spus nimic niciodata. Obisnuiam sa umblu dormind cand eram mica. Am crezut ca am lasat acest obicei in urma dupa atatia ani, dar cred ca s-a datorat calatoriei si stresului.
Nic ii mangaie buza de jos.
- Cateodata am senzatia ca nu esti asa cum toata lumea crede - spuse el.
- Ce... ce vrei sa spui cu asta? - intreba ea cu un nod in gat.
Ochii ei pareau mai negri decat verzi in aceasta dimineata, ca si umbrele profunde din interiorul unei paduri.
- Incerci intodeauna sa mentii o postura rece si distanta, dar eu stiu ca inauntrul tau exista o femeie care reclama cu toata puterea ei un pic de atentie. Incerci sa te indepartezi de ceilalti, dar ceea ce iti doresti un adevarat este sa ai pe cineva aproape de tine, care sa te inteleaga si sa te accepte asa cum esti.
Olivia se simti incoltita. Tava cu micul dejum o impiedica sa se dea jos din pat,si calcul ca daca incerca sa se dea jos pe cealalta parte va varsa ceaiul pe Nic.
- Nu am nici o idee despre ce vorbesti - spuse ea cu o expresie de indiferenta.
Nic schita un zambet si ii mangaie in continuare buza de jos. Olivia simti o senzatie electrizanta in fata acelor atigeri blande. Simti o dorinta de a scoate limba si de a savura zonele unde el o atinse, dar facu un efort pentru a se controla.
