Olivia ajunse la vila lui din din Roma fara nici o intarziere, exact asa cum prevazuse. Fusese o usurare pentru ea ca, pentru prima data in viata, cineva se ocupase de tot. In mod normal ar fi trebuit sa mearga ea la o agentie si sa rezolve toate formalitatile. Ii invidia pe cei care isi puteau face rezervarile pentru calatoriile lor pe internet. Ei nu trebuiau sa se preocupe pentru a memoriza datele, orariile si numerele de zboruri. Sa viziteze un nou loc pentru ea era un adevarat cosmar. Se pierduse de multe ori , si se simtise ca o idioata intreband de o anuita adresa care s afla sa doua strazi mai incolo. Cunostia Roma destul de bine, la fel ca si Milano. dar Bellagio era un oras necunoscut pentru ea. Ajunse la concluzia ca, daca nu se indeparta prea mult de vila Sabbatini nu se va pierde. Dar daca Nic se va incapatana ca ea sa il insoteasca in calatoriile lui in strainatate, va trebui sa se gandeasca la o modalitatea de a-si infrunta problema. Nu va putea sa se plimbe pe strazi ca un turist normal, consultand o mapa si stradute. Va trebui sa ramana la hotel, omorandu-si timpul acolo, pentru a nu risca. Ar prefera sa moara inainte ca Nic sa afle ca era disilexica intr-un grad sever. Nimeni nu stia. Era micul ei secret. Un secret rusinos.
Menajera lui Nic se aratase foarte rezervata si foarte putin prietenoasa din primul moment in care Olivia pasi pragul casei.
- Asa ca dumneavoastra sunteti viitoarea sotie a lui Nicolo - spuse Giulia Rosetti, privind-o de sus in jos intr-un gest care arata clar dezaprobarea. - Cred ca nu a fost prea intelep in alegerea lui. Am citit totul despre dumneavoastra si cred ca nu sunteti demna sa purtati numele de Sabbatini. Sunt sigura ca o sa aduceti doar probleme si dezonorare lui si familiei.
Olivia isi indrepta spatele si o privi cu atentie pe acea italianca cu parul negru si ochi caprui.
- Daca va doriti in continuare sa lucrati pentru viitorul meu sot, va sfatuiesc sa va pastrati pareriile pentru dumneavoastra - apoi, continua foarte semeata, aratand catre bagajul pe care soverul il lasase la capatul scarilor. puteti sa imi desfaceti bagajul, daca sunteti atat de amabila. Apoi mi-ar placea sa imi aduceti un gin - tonic in camera dupa ce ies de la dus.
Ochii caprui ai menajerei parura sa straluceasca ca mici diamante, plini de ura.
- Da, domnisoara - raspunse ea cu buzele stranse, aplecandu-se pentru a lua bagajele.
Olivia isi indeparta parul de pe fata cu o miscare a capului si intra in vila.
Era un loc foarte frumos, decorat atent cu aur si marmura. Reflecta ambientul de opulenta in care Nic si fratii lui crescusera, fara sa ii dea probabil nici o valoare, la fel cum facuse si ea, pana cand tatal ei ii taiase asigurarea economica. Decise sa lase deoparte acele intunecate ganduri si privi operele de arta de pe pereti. Unele erau facute de pictorii ei preferati.
Vila avea trei etaje si niste gradini de vis. Mai exista si o piscina cu jacuzzi si un teren de tensis. Olivia deschise niste usa, si se intalni fata in fata cu soarele primsavaratic al lunii aprilie. Apa din piscina stralucea si o usoara briza facea apa sa miste. Peluza era o explozie de verdeata si exuberanta, si emana acel miros caracteristic al ierbii proaspat taiata. Glicinele albe, acopereau un zid din piatra, in timp ce se auzea zumzaitul albinelor in cautarea polenului florilor, a caror aroma inundau aerul. Existau trandafiri peste tot, si in toate tonurile imaginabile: roz si albi, albi pictati cu roz, rosul pasiunii, rosu ca sangele, nalbe galbene si caisi. Se respira acolo o aroma cu adevarat imbatatoare.
Olivia mai facu cativa pasi si se aseza pe o bancuta din piatra care se afla in fata unei fantani care il reprezenta pe Cupidon . Sunetul apei ii produse o stare placuta si linistitoare: murmurul bland al apei, erodand picatura cu picatura marmura timp de secole. Simti o dorinta de nestapanit de a captura acea scena pe o panza, dar trebui sa se abtina pentru ca toate lucrurile ei erau inca in cutii.
