Imi propusesem sa scriu despre experienta mea cu filosofia,dar am tot amanat,asa ca mi-a pierit cheful.Mi-a trecut insa pe la urechi o stire care m-a frapat si m-a revoltat:O fata,eleva de liceu,s-a sinucis dupa ce a aflat ca nu s-a calificat la olimpiada internationala de Astronomie,si totusi era intre primi zece elevi.Intrebarea mea fara sens,dupa actul savarsit de ea,este “merita sa-si ia viata? Pentru ce? De ce?”
Ma gandesc ca poate astronomia era singurul lucru de care se mai putea agata,poate era refugiul ei,lumea ei,care a exilat-o;s-a fortat pana si pe ea...de ce nu a ramas cu astronomia la stadiul de pasiune si a transformat-o in ambitie?De ce,daca a vazut ca nu a dat ce e mai bun nu a incercat sa studieze,sa lupte in continuare?Si-a dat seama ca toate astea nu au niciun sens la un moment dat?Sartre spunea in “Greata” despre unul din personajele ca e in regula,a citit o biblioteca intreaga,in ordine alfabetica;si acum?
Personal,nici nu stiu cu se mananca astronomia,cand pronunt cuvantul ma gandesc la niste planete si atat;nu am habar,iar ea,care,sunt convinsa ca stia atatea s-a lasat ucisa de o pasiune.Cuvintele sunt de prisos,iar parintii,tatal fetei,care intreba ca un nauc”cu ce am gresit in educatia ta?” i-as raspunde: “nu ati gresit cu nimic,doar ca oamenii ca fata dumneavoastra sunt vulnerabili” si spun asta pentru ca am fost si sunt urmarita de ganduri negre,dar eu ca fiica,am datorie fata de mama,a carei lume se invarte in jurul meu si pe care nu pot sa i-o spulber in momente de restriste.Am datoria de a arata ca pot mai mult si mai bine;nu ma darama pe mine o adiere de necaz!am nevoie de viata asta ca sa-mi dobandesc eternitatea!nu sunt un om slab!
Va rog,sa-i zica cineva fetei ca si ea putea.Va rog.
CITEȘTI
Fara titlu.Oricum e irelevant.
Non-FictionCapitolul XV: "Doare...pentru ca stim ca totul se duce si atunci ne intrebam “de ce ar trebui sa facem ceva pe lumea asta?”;ne raspunde doar o voce interioara care spune doar atat: “trebuie”.
