Fara titlu.Oricum e irelevant.

Singuratate,o harababura de ganduri ce se anuleaza unele pe altele, nebunie?Nici nu stiu cum sa definesc numeroasele stari in care ma gasesc,in care ne gasim.La saptesprezece ani ce ar putea merge rau?Nimic ar striga unii in cor;unii se gandesc la cum isi vor sarbatori majoratul si astfel aflati la varsta de optsprezece ani vor putea face ceea ce vor “muschii lor”.Altii se gandesc cum sa isi petreaca timpul liber,dar in nici un caz facand ceva folositor pentru ei;se inrosesc de manie cand unul dintre parinti declara ca nu mai are bani pentru a-i da de cheltuiala,majoritatea dintre ei urla de fericire la propriu cand iau nota patru la un test la ora limba romana,caci ce mai....a fi cat mai paralel cu ceea ce inseamna scoala e un motiv de mandrie.Ba mai mult,a fi ignorant chiar cu tine insuti e un “must have”;”ce conteaza daca ma duc de rapa,parintii vor fi langa mine sa ma scoata din cea mai adanca hazna in care m-am bagat de buna voie”Oricum ar fi..la saptesprezece ani pentru unii lucrurile merg rau;se gaseste intotdeauna ceva care sa ii framante si sa se simta nelalocul lor.Am un teanc de carti pe birou;il admir mai ales  pe Octavian Paler pentru modul in care face din cititor un  participant la confesiunile sale.Langa carti am intotdeauna coli de hartie albe pregatite sa fie scrijelite in momentul in care voi simti nevoia de a da afara gandurile.Nu mi-a placut niciodata sa ma destainui in fata cuiva,multi s-au oferit sa-mi fie prieteni,dar eu i-am alungat.De ce?Nu stiu..poate pentru ca-mi placea singuratatea,oricum nu m-ar fi putut intelege nimeni.Sunt o persoana retrasa,introvertita care a renuntat la  incercarile de a se face inteleasa;am gasit de cuviinta ca nu mai are rost.Imi place in schimb sa ascult pe altii,abtinandu-ma de la a da sfaturi pentru ca cel care se destainuie doar asta vrea sa faca,nu mai asteapta si nu mai vrea altceva;Multi “iubesc” sa dea sfaturi din dorinta de a parea interesati,implicati,interesanti. Etc etc.Ce mai conteaza...se vor gasi oricum cativa sa ma contrazica,dar de ce ar trebui sa-mi pese?Oricum,in lumea in care traim totul e subiectiv.

  Saptesprezece ani inseamna frumusete,dar mai ales tinerete.Intr-o zi,in timp ce asteptam autobuzul,un batran a trecut pe langa mine,m-a privit vreme de cateva clipe,iar apoi mi-a spus cu un zambet nostalgic “tineretea inseamna frumusete”.Nu am gasit de cuviinta sa ii raspund,nici nu as fi gasit ceva ce i-as fi putut spune;in schimb l-am admirat.Batranul tinea in mana o carte,iar picioarele bolnave il indreptau cine stie unde si pentru cine stie cata  vreme.Probabil acea carte era romanul vietii sale si mai avea doar cateva file de parcurs.O lacrima mi-a cazut pe obraz....”tinerete?dar unde?”.Mai tarziu aveam sa-mi dau seama ca avea dreptate batranul..frumusetea tineretii este cu siguranta cea mai vizibila;probabil singura ce nu e relativa.

  Monotonia zilelor mi-a devenit incet-incet familiara,preferam sa privesc un film bun sau sa-mi petrec timpul citind cate ceva.Alteori,alegeam sa ma plimb de una singura cu gandurile si cu trairile mele,analizand si condamnandu-ma pentru ca sunt asa cum sunt.Dar in fond cum sunt?O ciudata?O inadaptata?Ce?Nu ma incadrez in canoanele si cerintele lumii de astazi?Hai spuneti-o!Eu sunt ceea ce sunt.Alte explicatii sunt zadarnice.Ma cuprinde o melancolie puternica atunci cand ma gandesc la copilaria mea,la curtea bunicii,la bucuria profunda care ma luase in sanul ei cand am invatat sa merg pe bicicleta.Imi este dor de vechii mei prieteni de care nu prea mai stiu aproape nimic.Acum insa,curtea e goala,dragostea bunicii mele pentru mine s-a ingropat odata cu ea,iar strada  e tot mai pustie.Mi-e dor de leaganul copilariei mele,va rog duceti-ma inapoi.

Stiu..trec de la o idee la alta,dar viata nu trece grupata pe categorii.Saptesprezece ani inseamna pentru unii inceputul unei relatii de dragoste.Spun pentru unii pentru ca altii au deja multe relatii consumate la varsta asta.Fetele sunt innebunite dupa baietii “cool” si populari de la liceu,nu concep sa stea mai mult de cateva saptamani cu unul pentru ca asta e deja de moda veche;”craii” in schimb sunt mandrii de cuceririle pe care le fac si deja se cred Don Juani fara sa aiba macar habar cine este personajul.Totusi,dragostea e evitata de altii;si asta se intampla pentru  ca exista totusi persoane care stiu intelesul acestui cuvant.Ati spune voi “dar la saptesprezece ani nu poate fi vorba de gasirea unei iubiri adevarate.esti tanar,traieste-ti viata,distreaza-te”.Ah,cat va detest pe voi cei care spuneti “esti tanar,distreaza-te,daca nu acum atunci cand?”.Va detest!Pe langa voi isi traiesc viata,alte vieti insa in modul lor.Slava domnului ca inca mai exista visatori,ba chiar idealisti..Ce?Credeati ca nu exista?Dar stati..e deja de moda veche asa e?Daca ati stii voi ca acestia sunt dintre cei mai tineri;si ca sunt exact cei pe care ii persiflati pentru ca nu sunt ca voi:niste RISIPITORI..