M-am trezit pe nepusa masa la olimpiada nationala de filosofie;si spun asta pentru ca nu aveam nici cea mai mica intentie sa ajung acolo tocmai pentru ca etapa pe scoala m-a demoralizat total.Am luat,cred,nota cea mai mica dintre cei trei care s-au mai calificat,iar eu nu simteam ca un triumf faptul ca am trecut mai departe,ci ca un esec.Eram convinsa ca de s-ar fi intamplat sa imi corecteze alt profesor lucrarea,nota mea ar fi fost mai mare,dar in acelasi timp,convingerea mea s-a spulberat gandindu-ma ca subiectivitatea ce o implica filosofia in corectarea examenelor m-ar fi adus pe lista respinsilor;asa ca am luat lucrurile asa cum au fost.
Etapa pe sector m-a facut sa ma trezesc devreme si obosita,iar cand am ajuns la fata locului am fost anuntata ca proba s-a anulat pentru saptamana urmatoare.Imi pierdusem ultimele doua saptamani citind si citind filosofie,neglijand celelalte materii la care trebuie sa dau si examenul de bacalaureat.Dupa o saptamana,m-am trezit intr-o banca,asteptand sa vina subiectele.Ma tot intrebam ce ar putea pica,eram sigura ca desi am invatat nu o sa fac nimic altceva decat sa aberez.si totusi nu aveam emotii.Singurul lucru care ma enerva era faptul ca trebuia sa astept.Ceilalti pareau si ei linistiti,nu stiu cati din ei erau la filosofie(era olimpiada de stiinte socio-umane),cert e ca dintre toti,am fost singura care a trecut.Din nou,cu nota la limita.Mi-am zis ca poate profesorii nu aveau pe cine sa trimita de pe sector si m-au trimis pe mine,raul cel mai mic.M-am bucurat pentru avansare,dar nu indeajuns,pentru ca din nou veneau semnele de intrebare.Chiar am meritat sa trec?Poate profesoara de la clasa chiar mi-a corectat cat se poate de bine lucrarea din moment ce nota de acum conincide cu cea data de ea.
Am continuat sa invat.Intamplator,etapa pe municipiu s-a tinut la liceul meu.M-am simtit mai bine dand examenul intr-un loc cunoscut.Ceilalti incepeau sa ajunga,am intrat in clasa printre primii.Ii puteai ghici pe cei de la filosofie dintr-o privire;se vede asta in imbracaminte,in atitudine,in infatisarea fizica,in privire mai ales.Majoritatea erau sobri,m-am speriat la gandul ca ei,cu siguranta sunt din aceia care sufera de insomnii si care nu fac altceva decat sa citeasca filosofi incontinuu.M-am simtit ca o intrusa prin infatisarea mea,prin machiajul meu nelipsit,parul meu vopsit si intins cu placa zilnic.Nu stiu ei ce au gandit,dar mie imi venea sa rad isteric de constatarea mea.Cand au venit subiectele am realizat ca de ce te temi mai mult nu scapi:Kant,Nietszche,Rawls.Mi-au picat cei care nu imi placeau de nici un fel tocmai ca sa constat ca de fapt imi plac si ca ii stiu mai bine decat il stiu pe Platon ori Cioran.
Dupa trei ore si opt pagini fix de scris,am parasit sala.Eram din nou demoralizata,am simtit ca din nou am sarit calul si am aberat in stilul meu inconfundabil.Mi-am zis ca e bine si pana aici,nationala nu e de mine.A treia zi,am aflat ca am trecut.Tremuram din toate incheieturile,era pur si simplu incredibil.M-am calificat a doua.De data asta nu am mai fost la limita.Mai sus,era un baiat,sub numele meu era alt baiat.M-am bucurat pentru ca stiu ca predilectia pentru filosofie o are genul masculin.
CITEȘTI
Fara titlu.Oricum e irelevant.
Não FicçãoCapitolul XV: "Doare...pentru ca stim ca totul se duce si atunci ne intrebam “de ce ar trebui sa facem ceva pe lumea asta?”;ne raspunde doar o voce interioara care spune doar atat: “trebuie”.
