Dragul meu Om,
Numele meu este Sofia.M-am nascut din Nimic...candva,demult,probabil intr-o agora.Obisnuiesc sa traiesc peste Tot,in special acolo unde sunt dorita si crede-ma ca as putea ajunge si la tine daca m-ai vrea...Cine stie,poate o sa ajungi sa ma iubesti vreodata.
In trecut au murit oameni pentru mine,s-au luptat pentru mine,m-au aparat,m-au ocrotit...si au avut grija sa nu imbatranesc niciodata.Ce le-am dat in schimb?Biletul spre nemurire.Totusi incep sa imbatranesc ;nu mai are cine sa ma mai tina in viata,imi pierd suflarea cu fiecare plimbare pe care o fac printre voi ;trec anii si se face noapte..tot mai noapte,iar trupurile va miros a hoit pentru ca v-ati pierdut sufletul.Nu,nu va ganditi ca vi l-a luat cineva ;nu e la nimeni.S-a irosit doar...asa cum doar fumul de tigara se naruie.E atata ceata in fata ochilor vostri ca doar cutitul ar putea-o taia.Nu aveti urma de sclipire in privire,sunteti goi...Aveti impresia ca va creati propriul destin si chiar credeti ca vi-l claditi asa cum trebuie,dar daca tot ce vreti este sa va ingropati de vii inseamna ca ce faceti,faceti bine.Nu sunteti altceva decat un mare pustiu,strigati-va Numele,iar ecoul nu o sa rasune..pentru ca sunetul nu are pereti de care sa se propage.Cand plangeti..nici macar nu plangeti din suflet..ati corupt pana si plansul,de asta adevaratii oamenii nu mai plang !V-ati batut joc de ce v-au lasat altii,ati calcat in picioare pana si mormintele,nu v-a pasat !Vi se intampla o nenorocire si strigati « Doamne !» fara sa ridicati macar o clipa ochii spre cer.Se sting tot mai des lampile si nu vrea nimeni sa le mai aprinda,oamenii care sunt in stare sa o faca sunt imprastiati si ascunsi la periferie,fug de voi..pentru ca vreti sa le ruinati sufletul.
Se spune ca oamenii nu mai fac nimic din inima ci controleaza totul cu mintea.Nu e adevarat.Faceti totul din instinct,dar cine stie,poate asa arata Supraomul...Paradoxal,asemanarea cu o bestie oarecare e izbitoare.Omule!Ai ajuns un mare nimic,suni exact cum suna lemnul cand bati in el,imprastii in urma ta miros de cadavru,iar cand strigi.......e ca si cum ti-ai bate joc de tot Pamantul.Sa taci!A obosit Cerul din vina ta.Te-ai uitat in ultima vreme la el?Nici macar nu mai e albastru,nici macar nu mai e culoare.Ti-a intors spatele,esti singur!Mai singur ca niciodata....si liber in modul in care iti doresti sa fii de secole.Nu te iubeste niciunul din rasa ta...E iluzie tot,esti mort dinaintea nasterii tale.Devi nimic..pentru ca nu ai fost in stare sa fii Tot,asa cum erai la Inceput.Nici macar nu o sa mori prea curand,o sa traiesti mult,asa cum un ucigas este inchis pe viata pentru crimele lui.Esti inchis aici si aici o sa ramai.Te tarasti..iar tu ai impresia ca mergi asemenea unui rege.Esti detronat draga om!Esti cersetor cu straie de imparat...Primesti de mila lucrurile cu adevarat bune pe care le ai,dar nu uita ca mila se intretine.Marele Filantrop nu mai e binevoitor cand e huiduit in schimbul gestului sau.Te lasa sa mori ca un caine insetat si nu se mai intoarce;pentru ca i-ai tradat increderea.Inchei aici...Nu uita,imbatranesc;daca ma lasi sa ma sting,esti pierdut.
Cu iubire,Sofia
CITEȘTI
Fara titlu.Oricum e irelevant.
غير روائيCapitolul XV: "Doare...pentru ca stim ca totul se duce si atunci ne intrebam “de ce ar trebui sa facem ceva pe lumea asta?”;ne raspunde doar o voce interioara care spune doar atat: “trebuie”.
