Nu am mai scris de mult.Despre ce as fi putut sa scriu?Cred ca s-a scris destul,despre orice,despre toate.Ba nu,nu cred...mint ;dar nu mint.Mai degraba m-am inselat.Ma chinui de doi ani la textul asta.Pardon,nici macar nu m-am chinuit.Am incercat doar sa creez o holograma a mea.Nu mai am nici 17 ani,nici 10,nici 5...ah si ce as mai vrea sa-i am.Incerc cat pot de mult sa nu traiesc in trecut,desi nu de putine ori,inchid ochii si plec sa ma vad.Ce ciudat,e ca si cum as vizita un orfan intr-un centru de plasament.De fapt,mai multi orfani:pe mine la 6 ani,la 8 ani,la 10 ani.E dureros...de cate ori ma vad Fetele mele,ma iau de mana si imi zic “dar de ce ai plecat?” si stiti cum e,copilul loveste intotdeauna unde doare mai tare.Le-am spus ca aveam drumuri pe care trebuia sa pornesc,ca n-aveam posibilitatea sa le tin in sanul meu.Doar atat,iar ele mi-au zambit nevinovat.Si...din nou au rupt ceva in mine.
In fond...cum era cu putinta sa iau Trecutul,cu mine,in Prezent?Si totusi de ce ma cheama?M-as fi blocat in timp si nu de blocaje am eu nevoie.Dar de ce am eu nevoie?...stai intrebarea asta nu merge aici.Pana la urma sunt o mama buna:imi vizitez fetele din cand in cand,ma joc cu ele,le strang la pieptul meu si chiar daca ma intorc acasa cu jumatate de inima,franta,a meritat efortul.Aaa,da!Si am vorbit cu ingrijitorii de acolo.Mi-au spus ca le pot lua weekend-ul asta cu mine.
O Doamne,ce absurditati spun.Mi-e sila.Poate de asta n-am mai scris si cred ca tocmai de asta ma simt rau:pentru ca n-am mai scris.Scriam mai des inainte,stii?Si poate de aceea lucrurile despre care scriam erau mai digerabile,dar acum sunt pe punctul de a scrie numai ineptii.De ce?Pentru ca nu am mai scris de mult si trebuie sa dau raul afara.Si e mult.Si trebuie....Fiecare se vindeca cum poate.Apoi..nu stiu ce e mai rau?durerea sufleteasca sau cea trupeasca?Daca stau bine sa ma gandesc astea doua-durerile-se cheama una pe alta.”aaaa ai inima franta?hai sa te arunc in chinuri,la pat”
Cica iubesc...stai!nu trebuia sa-mi aduc aminte de asta,era imperativ necesar sa uit;cel putin pentru acum.Dar nu am uitat....
Sa ma gandesc la altceva....Da!Recit ceva!Asculta-ma:” In oraşul lui Mozart chiar el n-are loc/De comert excesiv si de muzica rock,/si oricum am gandi si lui Mozart i-e greu/Sa ramana un simplu pian de muzeu//Pentru Mozart nimic si concertul e mort,/
intre Mozart si rock nu e nici un raport,/Instrumentele lui sunt sterile, au fiert,/Ca sa cante curat la un ultim concert.// Ahh.......”este veacul cumplit cand se canta murrrrrrdar!” Nimeni nu citeste poezii....iar asta e o afirmatie,care,de e gresita sau nu...e imposibil ca cineva sa-mi faca ceva.Ha..ce trist,nimeni nu poate sa-mi faca nimic.Poate cineva sa-mi faca ceva?E cineva aici?Nu,nu e nimeni stai linistit....Astia stiu ca daca ma omoara imi fac un bine,de asta nu vine nimeni sa stea aici,sa priveasca cum mor.
Auzi?Trebuia sa plec undeva,dar nu mai stiu unde si pentru ce.Dar daca trebuie sa ma duc Nicaieri?Auzi?Tu stii unde e Nicaieri?Dar de Nimeni ai auzit?...Ma bucur sa te cunosc!Eu sunt!Asteapta o clipa,vin imediat.Uite,iti deschid fereastra sa iei aer,poate ai nevoie sa respiri din cand in cand.Mie nu-mi face bine aerul,prefer sa nu respir.Ma intorc curand...sper sa nu uit sa ma intorc. ............... dar stii ce?ar fi bine sa pleci pentru ca de obicei nu ma intorc.Nu-mi place sa ma intorc daca am plecat.Ori stau pentru totdeauna ori vin si plec.E circul in oras..Marele Circ National.Esti nou aici si poate vrei sa vezi ceva veritabil.Dar iti dau un pont.Stii ce nu-mi place la el?Ca Marele Circ National s-a nascut odata cu orasul asta...asa ca ai grija mare;cine se duce acolo,nu se mai intoarce.Locul ala surade tuturor,lor le place..nu stiu de ce si sincer,iti spun...nu vreau sa stiu.Dar te trimit pe tine...e ca un test pentru tine.Vedem...rezisti au ba tentatiei.Poate ai vocatie de circar.Eu n-am.Eu am alta vocatie.Vocatia mea e sa am grija sa spal strazile,trotuarele,coltul de strada,ulitele.Doar noaptea..sa nu ma vada nimeni.Dar sa nu mai spui la nimeni ca eu fac asta pentru ca se vor prinde astia ca am spart toate felinarele.Dar ce era sa fac?Nu trebuia sa vada nimeni ca eu eram.Ei cred ca ploua cand de fapt eu spal strazile cu lacrimile mele.Imi place ca stau toti in casele lor...le e frica am impresia.Dar stai linistit..du-te la Circ,vorbim apoi.Asta daca vom mai stii sa vorbim...Poate peste ceva timp vom da din gura,iar altii vor vorbi in locul sau mai rau vom face playback.
Shhhhht,pleaca acum,Vin oamenii aia iar imbracati in alb.Iar imi vor lega mainile cu camasa de forta si ma vor seda.Ca sa tac.S-a dus iesirea mea.Ma intorc intre patru pereti.Ha..eu Nimeni care nu ma intorc niciodata,am ajuns sa ma intorc.Dar zambesc...maine merg sa-mi iau fetele.Nu-i asa Domnule Doctor? “mariti-i doza!”
CITEȘTI
Fara titlu.Oricum e irelevant.
Non-FictionCapitolul XV: "Doare...pentru ca stim ca totul se duce si atunci ne intrebam “de ce ar trebui sa facem ceva pe lumea asta?”;ne raspunde doar o voce interioara care spune doar atat: “trebuie”.