Nu am multe notiuni in ceea ce priveste psihologia,insa stiu ca introvertia implica si timiditate deseori.Cel mai cumplit lucru si cred ca imi veti da dreptate cei care va aflati intr-o situatie similara este acela de a avea teama continua de ridicol;cand mergi pe strada te temi de faptul ca nu arati asa cum ti-ai dori,nu te simti niciodata bine in pielea ta,avand impresia ca lumea te priveste intr-un mod ostil;pleci capul renuntand sa mai privesti inainte si multe alte chestii care tin de problema respectiva.
Ei bine,eu sunt o timida desavarsita pe langa alte chestii care ma definesc,si desi am invatat si stiu ca nu e nimic in neregula cu mine si ca lumea nu ma priveste intr-un mod diferit nu-mi pot alunga timiditatea.Cred ca cel mai groaznic lucru este sa stii ca esti timid si ca tocmai aceasta teama de ridicol permanenta te face sa ai niste gesturi si niste reactii care te evidentiaza;si nu intr-un mod pozitiv.
Sa va spun ca mi-am pus in mine sa inving timiditatea?Da,asa am facut.E un fel de lupta ce o port cu mine insumi in fiecare zi.Dimineata ma trezesc,iar in momentul in care ma lovesc de ochii mei in oglinda din baie imi zic”hai fato,azi ai treaba”.Iar treaba aceea era sa lupt cu propriile hibe.Ma trezesc de multe ori in situatii penibile tragand de mine.O voce interioara imi spune “nu mai lasa privirea in jos,tine capul sus”,si parca o mana invizibila imi restabileste pozitia corpului.Tot ce mai pot adauga este ca reusesc usor-usor sa-mi inlatur temerile si sa ma vindec de aceasta problema.Ce incerc sa arat prin acest lucru?Faptul ca orice este posibil cu putina ambitie si un strop de stapanire de sine.E cheia reusitei.Nu conteaza in ce domeniu al vietii.Poate fi oricare.
CITEȘTI
Fara titlu.Oricum e irelevant.
No FicciónCapitolul XV: "Doare...pentru ca stim ca totul se duce si atunci ne intrebam “de ce ar trebui sa facem ceva pe lumea asta?”;ne raspunde doar o voce interioara care spune doar atat: “trebuie”.
