u-n-s-p-r-e-z-e-c-e

689 54 6
                                    

„ Dragă Harry,


De ce ai făcut asta? De ce mi se întâmplă doar lucruri rele? Tot ce mi-am dorit a fost puţină fericire. Nu-mi doresc palate, un prinţ. Vreau doar fericire şi iubire. 

Am picat din nou de fraieră. Am crezut că mă iubeşti, cum te iubesc şi eu. Dar nu, au fost doar nişte vorbe spuse degeaba. Am crezut în ele. N-am nevoie de mila nimănui, mai ales de a ta. 

De ce ai ales să-ţi baţi joc de mine şi să-mi vorbeşti aşa frumos, dacă tu ai o iubită? Puteai să mă anunţi, dar tu ai vrut să mă prosteşti. Au dreptate, Harry! Sunt o proastă, una mare, chiar. Sunt o proastă, că te-am lăsat să mă distrugi încet-încet. Îmi doresc să pot da timpul înapoi şi să nu te fi cunoscut. Poate ar fi fost mai bine pentru amândoi. Nu crezi?

Îmi pare rău pentru toate declaraţiile de dragoste, pentru toate secretele pe care ţi le-am spus. Îmi pare rău că ţi-am spus te iubesc. Dar nu am spus-o eu, ci inima. Ea mi-a luat-o înainte. Mereu spune ce nu trebuie, sau nu. Eu vreau, ca tu să ştii, că eu te-am iubit extraordinar de mult. Încă o fac. Am ajuns să mă urăsc pe mine pentru că te iubesc. Ai fost cel mai bun din viaţa mea, dar totodată, şi cel mai rău lucru. 

După ce-am aflat, n-am făcut nimic altceva, decât să mă tai, şi-mi cer iertare. Ţi-am promis că nu o voi face, dar n-am reuşit să rezist. Asta am simţit.

Durerea a revenit. Fericirea a dispărut. Lacrimile curg neîncetat, nu mai fac faţă situaţiei. Mă dau bătută. Ai câştigat, Harry Styles. Sper să te bucuri de ce ai făcut. M-ai distrus total. M-ai găsit, m-ai trădat. Mare realizare !

Vreau să-ţi mulţumesc pentru momentele frumoase. Îţi mulţumesc că m-ai ajutat, că m-ai învăţat să iubesc, să preţuiesc. Să nu uiţi niciodată iubirea pe care ţi-o port. Am s-o iau cu mine în mormânt. Am să te privesc de Sus, voi fi îngerul tău, care te va păzi. Vreau să rămân o amintire frumoasă, să le povesteşti copiilor tăi de mine, dacă doreşti. Îmi vei lipsi, dar m-am obişnuit fără tine, fără ochii tăi verzi, părul tău creţ, vorbele tale. 

De ce, de ce nu eşti aici?

De ce mă faci să sufăr?

Am nevoie de tine ca de oxigen,

Dar ce e trist, e că tu n-ai nevoie de mine,

Ascultă-mă, întoarce-te la mine. "


___________________________________

Bunăăă. Mă scuzaţi că am întârziat cu acest capitol, am avut multe pe cap - nu la propriu.

Să nu uit, cartea nu o să mai aibă multe capitole. Cereţi dedicaţie. :)


LettersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum