Letters

t-r-e-i

*Peste ceva timp*

Câteodată, Rose, stă şi se gândeşte la cât de norocoasă este. Era doar o fată obişnuită  - până să-l cunoască pe el. Acum, oriunde merge, este recunoscută de fanii trupei.

După atâtea lacrimi, merită să fie fericită cu persoana pe care o iubeşte mai mult ca pe propria-i persoană. Harry e făcut pentru ea, iar ea pentru el.

Cu timpul, a cunoscut-o mai bine pe frumoasa Perrie. Se înţeleg extraordinar. Abia peste câteva săptămâni de la acel incident, de la parcul de distracţii, a aflat motivul pentru care ea niciodată nu vorbea cu ele : îi era frică. De ce? Îi era frică să nu fie criticată de celelalte. Îi era teamă că o să strice tot, iar după ele o vor cataloga ca fiind “ fiţoasă ” sau “ egoistă ”. Da, într-un fel, Perrie se crede egoistă. Nu-i place să-și împartă lucrurile cu alte persoane.

Rose a înţeles motivul ei. Nu a judecat-o pentru acest lucru. Totuși, i s-a părut ciudat. Nu o mâncau, doar nu sunt canibale !

Îl privea pe Harry. Era așa frumos când stătea pur și simplu. Erau prinși în trafic de câteva minute bune. Mașinile din faţă nu s-au mișcat nici un pic. 

Urmează un oftat lung din partea lui Harry. A deschis gura să spună ceva.

- Mi-a venit o idee! strigă el fericit. Ce zici dacă... am încerca să-i împăcăm pe Lara şi Niall? adaugă el.

- Eşti nebun?! Rose făcu o pauză. E ca şi cum ai pune o pisică şi un câine într-o cameră. Închisă. Izolată. Nu, clar nu.

- O să meargă, fricoaso. Uite cum facem : eu îl sun pe Niall, iar tu pe Lara. Îi chemăm pe amândoi la Starbucks. Ei nu vor şti absolut nimic. Găseşti tu ceva acolo ca s-o convingi. Nu accept un refuz.

Îşi dădu ochii peste cap, scoţând telefonul, din buzunarul din spate al genţii micuţe. Se uită prin lista de contacte până dădu de numele ei. Apăsă pe apelare. Lara răspunse imediat. Se salutară între ele, Harry făcându-i semn lui Rose să n-o mai lungească. Dă aprobator din cap, Lara continuând să-i povestească ce a păţit de dimineaţă.

- Extraordinar, vrei să ne vedem mai târziu la Starbucks? La ora trei să fi gata. Pa, Lara! oftează adânc după ce-i închide drept în nas. Nu avea chef să-i asculte poveştile ei.

- Rândul tău, chicoteşte ea. Niall răspunse imediat. Harry dădu pe difuzor ca să audă şi Rose.

- La ora trei să fii la Starbucks, okay? Trebuie să vorbim ceva urgent. Nu, nu-ţi pot zice acum, mă aude ştii tu cine. Da, aşa rămâne. Pa, Niall!

Rose îi dă una pe după ceafă, el uitându-se confuz la ea. Era serioasă, sau cel puţin a încercat.

În sfârşit, după ceva timp, au reuşit să pornească la drum. Deja se făcu ora două. Trebuie să ajungă foarte repede acasă, gândi Rose. 

**

A/N, acum am să scriu din perspectiva celor doi, Lara şi Niall. Rose şi Harry nu vor apărea - deocamdată. Lectură plăcută în continuare!

Lara încă se întreabă de ce a ales să se întâlnească cu ea? De ce nu cu Harry? Cu siguranţă, e ceva la mijloc.

Se schimbă cât de repede putu cu o pereche de blugi deschiși la culoare și un tricou în dungi. Dacă ar vedea-o Louis, ar pune-o să se dezbrace de el.

Machiajul a fost şi el unul simplu. Fond de ten şi puţin rimel. Lara nu e genul de fată care să se machieze foarte tare sau să poarte tocuri foarte înalte. Nu-i plac fustele foarte scurte sau hainele care arată prea mult. I se par de prost gust.