Letters

ş-a-s-e

„ Dragul meu,

De data asta nu ţi-am mai scris numele, mi s-a părut ciudat ca în fiecare scrisoare să încep la fel. Poate că eu sunt ciudată. 

Mă bucur că eşti înţelegător, şi-mi laşi spaţiu, altcineva în locul tău nu ar fi fost de acord. Mereu ai ştiut cum să te comporţi cu fetele. 

Tu... Tu m-ai făcut să plâng cu fiecare cuvânt pe care l-ai scris. Normal că-mi doresc o lume doar a mea, o lume paralelă cu realitatea, dacă nu deja trăiesc în una. Aş fi onorată să o descopăr alături de tine, Styles. Tu mi-ai arătat partea rea, aşa că tot tu trebuie să-mi arăţi drumul spre o viaţă mai bună. Nu crezi că-mi eşti dator ?

Nu pot să cred că ţi-ai adus aminte de prima întâlnire pe care am avut-o. Ţi-ai adus aminte chiar şi până la cel mai mic detaliu. Sunt de-a dreptul uimită. Chiar eu am uitat unele evenimente, dar nu m-am aşteptat ca tu să nu o faci. Am crezut că ai uitat de mine, de tot, că tot ce ne-am spus au fost doar nişte minciuni. 

În fiecare zi, noapte, stau şi  mă întreb unde a dispărut fata aia veselă, plină de viaţă... A dispărut odată cu apariţia singurătăţii. Am fost abandonată, lăsată singură, cu inima zdrobită. Nu ţi-a păsat câtuşi de puţin dacă sunt în regulă, recunoaşte. Abia atunci când te-ai ales şi tu cu inima frântă, ai simţit ce simt eu. Parcă cineva îmi străpunge un cuţit în inimă. Sunt slabă, secată de puteri. Sunt la pământ, doborâtă. Nu mă mai cunosc. Ce-am fost şi ce-am devenit...

Ştii ce e mai trist ? Că-ţi scriu aceste scrisori, iar tu probabil nici măcar nu mă iubeşti cu adevărat. Poate îmi scrii înapoi doar din milă, ca să nu te simţi vinovat că m-ai distrus ! Sunt sătulă să mă lupt, degeaba o fac. Dacă o să mor, nimeni nu-mi va duce dorul. Eu sunt un nimeni, sunt o anonimă. Dar ştii de ce lupt ? Pentru tine. Da, tu îmi luminezi zilele, tu eşti aerul meu. Eşti tot ceea ce mi-a mai rămas.Doar gândul la tine Harry, mă bucură, dar şi întristează. Nici eu nu mai ştiu ce simt. Suferinţă, durere, fericire, tristeţe. Mă simt goală, rece, inutilă. Eu, totuşi, îţi mulţumesc că ţi-ai adus aminte de ziua mea de naştere. 

De la dorul pe care ţi-l port, deja am halucinaţii. Seara când mă pun în pat, te văd aici, lângă mine. Te văd cum îmi zâmbeşti, cum îţi plimbi degetele pe obrazul meu, cum mă răsfeţi. Clar, sunt nebună. Poate n-ar trebui să-ţi spun toate astea, dar eu aşa mă descarc. Am ţinut atâtea în mine, trebuie să mă descarc, să spun cuiva tot ce am pe suflet.

Te iubesc cum nu am iubit pe nimeni. Nu ştii cât însemni pentru mine. Orice s-ar întâmpla, tu să nu mă laşi. Niciodată, să nu mă laşi să mă prăbuşesc. Aminteşte-ţi că mi-ai promis că iubirea noastră va fi veşnică, că vom fi mereu împreună. Două suflete în acelaşi trup. Te iubesc necondiţionat.

Te-aş aduce înapoi de o mie de ori,

Dar nu îndrăznesc,

Mă rog să trăiesc,

Din ce-mi amintesc,

Nu ştiu cum să-ţi spun,

Să te întorci aici,

Dar dorinţa nu se stinge,

Iar povestea nu se încheie aici. "

___________________________________

am revenit cu scrisoarea lui Rose. nici nu ştiu de unde îmi vin toate ideile.

sper să vă placă. v-am pupat xx.