Letters

u-n-u

  Rose se trezi mai devreme. Vrea să-i pregătească o surpriză lui Harry. O să-i facă mic dejunul, aşa cum poate. Nu se pricepe la gătit. Nici două ouă nu le sparge cum trebuie. Dar vrea să-l facă pe Harry mândru. Sunt împreună de trei luni, poate că a învăţat ceva. 

A spart două ouă cu grijă, punându-le în tigaie. A scos caşcavalul din frigider, şi l-a tăiat în feliuţe mici. A scos şi salamul, aranjându-l în farfurie. A tăiat şi câteva roşii, şi nişte castraveţi. I-a făcut cafeaua, pe care a pus-o pe tavă. Opera ei era gata. Ceva simplu, dar sigur îi va plăcea. 

A lăsat uşa între-deschisă. A împins-o cu piciorul, văzându-l pe Harry stând în fund, rezemat de pernă. A zâmbit la vederea iubitei lui cu mic dejunul în braţe. Era tare bucuros că a făcut asta. Ultima oară, era cât pe-aci să dea foc casei. Ori mănâncă de undeva, ori gătit de Harry. S-a gândit să ia lecţii de gătit. Dacă o să facă vreodată copii, cine o să le gătească? Harry? Dar dacă e plecat în turneu sau la serviciu - în caz că trupa se va destrăma - ? Nu o să le poată da sandvişuri la nesfârşit sau ouă cu cartofi prăjiţi. 

A sărutat-o dulce pe nas. Se uita cu poftă la ce i-a pregătit. A muşcat dintr-un castravete, pe celălalt, i l-a întins lui Rose. Prima dată îl refuzase, dar l-a luat ca să-i facă pe plac lui Harry. A schiţat un zâmbet în colţul gurii. Nu voia să mănânce. Astea erau pentru el. Ea putea mânca ce mai găsea prin frigider - se miră că nu e gol, ultima oară l-a golit Niall - , acum era plin.

Rose e fericită cu adevărat. Cea veche nu există. A dispărut pentru totdeauna. E ca nouă, zâmbeşte mereu şi râde. Credea că s-a terminat. Pentru ea nu mai exista o şansă la fericire. Tristeţe, durere, astea erau pentru ea. Până acum. A primit o şansă unică, pe care a acceptat-o cu greu. Nu era sigură că e bine dacă va accepta. Dar, uite-o acum : nimic nu e imposibil, atunci când speri. A sperat la aşa ceva. Se ruga-n fiecare seară la Dumnezeu. Se pare că i-a îndeplinit dorinţa.

S-a ridicat din pat, lăsându-l pe Harry singur să mănânce în linişte. A intrat în baie, unde a făcut un duş fierbinte de dimineaţă. A ales o pereche de blugi deschişi, un tricou cu steagul Angliei şi o pereche de balerini albi cu fundiţe. Presupune că Harry a terminat de mâncat şi pot pleca la plimbare. Vor să renoveze casa. Să cumpere o canapea, nişte fotolii şi ce mai trebuie. 

Harry a apăruse în faţa lui Rose, ea speriindu-se. A chicotit şi i-a dat un sărut scurt pe buze. Şi-a făcut loc printre degetele ei, formând un pumn perfect. Erau doi îndrăgostiţi - era ceva normal să se ţină de mână - , dar lui Rose i se părea ciudat când lumea se uita la ei cum se pupau sau se îmbrăţişau. Nu are de ce să-i fie ruşine cu cel pe care-l iubeşte cel mai mult pe lumea asta. Lumea poate să fie geloasă - chiar au de ce - , Harry este grijuliu, protector. Este iubitul pe care orice fată şi-l doreşte. Are grijă de ea mai mult ca niciodată. Poate îi este frică de ce ar putea face Rose... îi este frică să nu o rănească din nou. Poate de data asta, nu-l o să-l mai ierte. O să treacă peste el... şi va iubi din nou. 

Drumul a fost tăcut, doar melodiile de la radio se auzeau pe fundal. La un moment dat, o melodie de-a lor se auzi, iar Rose începu să fredoneze :

The story of my life I take her home

I drive all night to keep her warm and time

Is frozen (the story of, the story of)

The story of my life I give her hope

I spend her love until she's broke inside

The story of my life (the story of, the story of) -