Letters

ş-a-s-e

* Rănile lor cauzate din cauza accidentului se treceau uşurel. Astăzi urmau să fie externaţi. Doctorul le-a recomandat un psiholog. Rose părea puţin afectată, dar susţinea că nu are absolut nimic. Dacă aşa susţine, atunci... aşa e!

Rose se ridică din patul inconfortabil, abia aştepta să ajungă acasă. Harry o sărută pe frunte ca un părinte protector, dar Rose era nemulţumită. Îşi duse degetul arătător spre buzele ei, lăsând un chicot să-i scape. 

Harry se aplecă, iar buzele lor s-au întâlnit. Şi-a înconjurat braţele în jurul taliei ei, spaţiul dintre ei devenind inexistent. Sărutul devenea mai pasional, iar Rose şi-a încolăcit picioarele în jurul taliei lui. A lipit-o cu putere de peretele alb. Rose scânci la contactul cu peretele.

- Hai să plecăm, vorbeşte Harry, după ce-şi dezlipeşte buzele de ale iubitei lui.

A luat-o de mână, strângând-o strâns. A mai privit-o o dată. Chiar şi cu câteva vânătăi, tot frumoasă este. Frumoasă e puţin spus. Rose e perfectă în ochii lui. Ea nu crede asta, dar e adevărat.

***

Casa lor era exact la fel cum au lăsat-o. Bine, era normal. Harry a mormăit ceva într-o limbă ❝ necunoscută ❝, apoi s-a aruncat pe canapea. S-a întins tot, de nu  aveai loc nicăieri. Oftă zgomtos, atrăgându-i atenţia frumoasei fete cu care locuia.

- Hai să vizionăm un film, a propus Harry. Rose dădu din cap mulţumită. Eu aleg filmul, adăugă. Adu ceva de prin frigider. Ceva comestibil.

- Să ştii că ţi-aş fi adus o şosetă s-o mănânci, îi răspunse sarcastic, râzând fals. Una cu unt. Special pentru tine.

A adus un pachet de fursecuri cu ciocolată - desigur -, şi ce a mai găsit prin bucătărie. Puţină ciocolată nu strică nimănui, nu-i aşa?

Le-a aşezat pe măsuţa din faţa televizorului. S-a făcut comodă lângă Harry - între timp s-a ridicat - , acesta aşezându-şi braţul pe după gâtul fetei.

Soneria s-a auzit, anunţându-i că au musafiri. Rose l-a împins de pe canapea. Râdea de el şi de cum se văita. Se ridică cu greu de pe podea, ajungând într-un final, la uşă. O deschise lent, cineva sărindu-i în braţe. Mai avea puţin şi cădea. Din nou. 

După această îmbrăţişare, Rose apăru şi ea în peisaj. Era mirată, dar fericită. Nu s-au mai văzut de ceva timp, chiar îi era dor de ea. S-au îmbrăţişat, iar Harry luase bagajele din faţa casei. Nu erau multe, nici prea grele. Două genţi pline cu haine, presupune Harry.

- Gemma! Ce te aduce pe la noi? a reuşit Rose să spună. Au luat loc pe canapea, loc unde vroiau cei doi să-şi petreacă ziua. Mă rog, după-amiaza.

- Am auzit de accidentul vostru. Mi-am făcut griji. Îmi cer scuze dacă deranjez. De fapt, nu! Eu niciodată nu deranjez! Gemma stârni un val de râsete în cameră.

- Gemma, sora mea, Harry dădu din cap repetat. Unica Gemma, continuă el. A primit un pumn prietenesc în umăr de la sora sa. Mă doare acolo, am fost implicat într-un accident tragic!

Harry se prefăcu supărat. A mai primit un pumn. Ar fi dat şi el, dar e băiat, iar mama lui, Anne, l-a învăţat că nu trebuie să dea în fete, mai ales în cele pe care le iubeşte. Da, el o iubeşte pe Gemma. E sora lui mai mare. O fi ea enervantă, dar o iubeşte. 

Rose bătu palma cu ea, Harry plecând de-acolo. Se simte în plus - printre fete. A mers să-şi facă un ceai. Avea nevoie de unul. De regulă, Rose era cea care-l pregătea. Cât de greu poate fi să fierbi apa, după să pui plicul?

Cele două prietene - poate şi rude, asta dacă Harry se va căsătorii cu Rose - au venit după el. Curioase de fel, s-au dus mai aproape. Harry făcea ceai, ceea ce era ciudat. Sigur nu o să-i iasă. Ar fi un miracol.

Le zâmbi. Le turnă ceai într-o ceaşcă. Niciuna nu avea curaj să bea. Dacă a pus otravă? Ei na, nu e chiar aşa nesimţit.

Rose îşi luă inima-n dinţi - nu la propriu -, şi gustă. Era oribil. Imediat îl scuipă în chiuvetă. S-a ars la limbă, şi, pe deasupra, mai are şi un gust oribil. Rose trebuie să-şi facă o listă cu lucrurile pe care Styles nu are voie să le facă. 

- Cine vrea să bea? a îndrăznit Harry să spună. Rose i-a aruncat o privire amuzată, totodată, una serioasă. O să tac acum.

Restul serii şi l-au petrecut... normal. S-au uitat la diferite filme, comedie, de groază sau acţiune. Au făcut farse la telefon, s-au bătut cu apă, de fapt, au bătut oamenii cu apă. Au umplut baloane cu apă, pe care le-au aruncat de pe acoperiş.

O seară normală.

___________________________________

E aşa scurt, ştiu! N-am ştiut ce să mai scriu. O să mă revanşez eu. Cândva. :))

Nu o s-o mai spun, cred că ştiţi deja că-mi pare rău de întârziere. N-am avut când să scriu. Pe 13 a fost ziua mea, iar luni am plecat la ţară, unde netul lui vară-mea abia merge. Sper că mai citeşte cineva...

Ca să nu o mai lungesc, vreau să fac un anunţ. Cartea mai are trei capitole + epilog. Mi-e greu că am ajuns la final, dar... tot trebuia să vină ziua asta. Chiar îmi place să scriu la cartea asta. Îmi face plăcere să-mi storc creierii. *laugh*

În legătură cu începutul : nu am mai scris că au trecut x zile de la accident. Am zis să las aşa.

Îi mulţumesc mult pentru copertă lui @Smashify. E genială. ♥

Vă iubesc mult. ♥♥