Letters

p-a-t-r-u

Rose aştepta veşti de la Lara, dar nimic, absolut nimic. Va pleca după ea. Cine ştie ce prostii a făcut Niall. Cine ştie ce a ieşit din gura lui.

Este trei dimineaţa, dar cui îi pasă? E prietena ei, sora ei, ceva s-a întâmplat. Şi nu e ceva bun, cu siguranţă! Trebuie să afle urgent. Dacă Lara păţeşte ceva, Niall va plăti.

- Harry, mişcă-te aici, ţipă, în timp ce se încălţa.

Îl privi cum cobora leneş treptele. Se uită la ea, dar o luă din loc. Stai! Se opri pentru a o privii din nou. De ce era îmbrăcată pentru plimbare? Femeia asta e cu capul. Nu o să meargă nicăieri cu ea. La ora asta... sunt zeci de pericole afară, dar nici ea nu o să plece. Dacă o răpeşte cineva? O violează, o taie în bucăţele mici de tot, apoi o dă la câini? Nu, deci, nu!

- Eu nu merg nicăieri, la fel şi tu. Lara poate aştepta până mâine. Noapte bună, din nou, mustăci Harry, evident, nervos. Bine, are dreptate! Ce este mai important? O prietenă pe care o poate înlocui oricând... sau viaţa?

Rose oftă greoi. Nu o să facă ce vrea el. Dacă ar fi fost unul din băieţi, imediat, gata, ar fi sărit! Când e vorba de Lara, ce contează? De ce să-i pese de soarta ei? Pf, Rose îi cere cam mult. 

- Nu! Treci încoace! Îl trase pe Harry de mâneca bluzei, acesta uitându-se urât la fata din faţa lui. Nu mă sperii, adăugă Rose. Schimbă-te, peste cinci minute să fii aici. 

Harry dădu din cap. Se schimbă rapid cu primele haine care le găsi - ale lui, desigur - , apoi coborâ la Rose. Se îndreptau spre maşină, când Rose fugii înapoi după ceva. Ea vrea să o căutăm, dar ea e cea care fuge. Inteligent, inteligent, gândi Harry.

*** 

Se îndreptau spre casa ei. Drumul era liber. Nicio maşină nu trecea.  În maşină era o linişte apăsătoare. Niciunul nu vorbise, dar Harry se pregăti să o strice.

- Crezi că s-a întâmplat ceva rău? întreabă el, uitându-se la ea. Părea tristă, de fapt, chiar era tristă. Tristă şi îngrijorată pentru prietena ei. Sincer, el e uşor surprins că a vrut să bată atâta drum. Doar pentru că nu-i răspunsese la apeluri şi mesaje. I s-a întâmplat şi lui Harry cândva. Nu dăduse de Rose toată ziua.  Credea că a făcut ceva prostesc. Ea a fost la cumpărături cu El' şi Danielle. 

- Normal, tu priveşte în faţă, la drum. Vreau să ajung întreagă acolo.

Rose simţi cum maşina mergea mult mai repede, parcă ar zbura pe şosea. Panica se instalase în întregul ei corp. S-a făcut cât mai mică în scaunul ei de frică. Se simte ca la un concurs de maşini, la care, cel mai ❝ bun ❞ câştiga. E periculos să meargă cu viteza asta - 120 km/h - , mai ales pe întuneric. Poate apare o maşină în faţa lor, iar Harry n-o să aibă timp să frâneze. 

- Mergi mai încet, te rog. Dacă ţii la viaţa ta, spune ea. Oricine ar putea simţi frica din glasul ei.

- Vrei să ajungem mai repede? Am totul sub control, stai calmă, spuse, dar ea nu-l putea crede.

L-a ignorat complet, încercând să se gândească la altceva. Mintea ei era blocată pe lucrul ăsta. Nu putea să se mişte, era înţepenită pe scaun. La dracu', mai bine meargea pe jos, înjură în şoaptă, dar Harry o auzi. Măcar ajungea teafară şi nevătămată. Dacă nu opreşte, ea va sări din maşină. 

Îl privii lung pe Harry. Pe faţa lui se putea citi frica. Stai, ce?

- H-Harry, ce se petrece aici? Abia a reuşit să lege o frază coerentă. Fără să se încurce printre cuvinte. Era prea frică. Era frică să scoată şi un sunet, ca şi cum cineva îi tăiase limba. 

- Te iubesc, Rose, a ţipat deodată, albindu-se tot la faţă. 

Ultimele imagini pe care le-a văzut... erau cele cu Harry în maşină. I se derulau diferite momente ale vieţii. Când s-a născut, când s-a împrietenit cu Lara, prima zi de şcoală, primul sărut, relaţia sa cu Harry.

Nu mai simte nimic, ochii nu-i poate deschide. Nu-şi mai simte braţele, nici picioarele. Durerea dispare încetişor, întunericul aşternându-se.

Lara.

Este aproape patru dimineaţa, iar Lara nu poate dormi. Nu-i vine să creadă. Lucrurile au luat o aşa întorsătură. Niall îi promisese că nu o va răni niciodată, dar a făcut exact opusul. S-a jucat cu ea, a profitat de inocenţa ei. S-a jucat cu inima ei. Nu e o jucărie ieftină pe care o cumpără de la magazin! I-a căzut în plasă - ca un peştişor. Oh, ce prostuţă e! Ăsta e cel mai mare defect al Larei. Vrea să scape odată pentru totdeauna.

Dă deoparte aceste gânduri, lăsând somnul s-o fure, ducând-o în lumea viselor. Poate visa orice şi pe oricine. Lumea viselor - este locul unde n-ai o limită în a visa. Unde trăieşti cum vrei, unde nimeni şi nimic nu te poate deranja sau enerva. Unde totul este pe gustul tău. 

De ce nu putem trăi cum ne dorim, de fapt? De ce sunt atâtea obstacole în viaţă ce te doboară? Şi nu te lasă să-ţi îndeplineşti visele? De ce sunt persoane care te descurajează cu vorbele lor? Care, pur şi simplu, te lasă mască, iar curajul scade, încet - încet, ducându-se naibii.

 Viaţa nu este uşoară, nici frumoasă. Cine a spus asta? Are urcuşuri şi coborâşuri. Sunt momente în care totul îţi merge bine din toate punctele de vedere. Mai sunt şi momentele când eşti la pământ. Încerci să te ridici, dar nu poţi. Nu ai destulă forţă. Ceva te ţine pe loc. 

Te gândeşti de ce mai exişti, de ce nu ai păţit ceva rău. Pentru că ţi s-a mai dat o şansă la ceva mai frumos. O şansă la o şedere pe pământ mai bună. Trebuie să trăim la maxim, nu vom fi tineri pentru totdeauna. Fiecare zi are povestea sa. Nu trebuie să devenim cunoscuţi ca să trăim cum dorim. În capul nostru, mereu vom fi legende. Niciodată nu ştim când o să ne vină sfârşitul. Poate azi, poate mâine, poate peste câţiva ani. Doar bunul Dumnezeu ştie.

Lara a auzit soneria. Cineva a venit pe la ea,dar de ce la ora asta? Deschise uşa cu puţină teamă. Mâinile îi tremurau. Dacă e un psihopat? O să-i dea cu ceva-n cap, o leagă de un copac din curte, îi taie gâtul, poate nasul, dar poate o şi violează! Tragic!

E clar, Lara nu trebuie să se mai uite la filme horror. Nu o ajută cu nimic.

În faţa uşii... erau Niall şi Zayn. Ochii lor erau roşi şi umflaţi. Au plâns? Le făcu semn să intre. Rămase blocată, dar Niall a scos-o din transă. Se uitau unul la altul, până Lara a rupt tăcerea ce învăluise camera. Regretă că i-a primit. Zayn izbucni în plâns.

- Băieţi! Ce naiba?! Vreau să ştiu de ce sunteţi aici şi de ce Zayn plânge. Explicaţii, explicaţii. Avea să regrete că a ţipat la ei. 

- Poftim. Citeşte! Niall îi înmână telefonul său. Era un articol despre... Harry?

„ Starul pop Harry Styles, a fost implicat într-un accident de maşină foarte grav, alături de iubita sa. Se pare că aceştia circulau cu o viteză prea mare, neavând timp să frâneze, autoturismul s-a izbit într-alta, care era pe loc. Medicii le dau puţine şanse ca să trăiască. Harry Styles şi Rose Cooper au fost transportaţi de urgenţă la spitalul St. Mary. ”

Asta nu poate fi adevărat! Lara dădu frâu lacrimilor, Zayn luând-o în braţe. Se zbătea în braţele lui, Zayn şoptindu-i lucruri liniştitoare. Cel puţin... a încercat. Vrea ca totul să fi fost doar o glumă proastă. Să apară pe uşa de la intrare. Vrea să-i îmbrăţişeze strâns. 

De ce ei? Nu meritau să fie acolo. Inima ei este şi mai sfâşiată, lacrimile nu se mai terminau. Mai bine ar fi fost ea în maşina aia nenorocită. Acum, Harry şi Rose se zbat între viaţă şi moarte.

_____________________________________________________________________

Nu cred că v-aţi aşteptat la asta! Sper să vă placă. Vă aştept părerile. Nu postez dacă nu-mi lăsaţi părerea despre noul capitol. Vreau să ştiu dacă citeşte cineva. :) Un lucru : am nevoie de o vedetă care să o joace pe Lara. Sugestii?

Şiii... mulţumesc mult, mult pentru 9,000 de lecturi. ♥ ♥ ♥

Înseamnă enorm pentru mine. Mulţumesc mult că m-aţi susţinut! Vă iubesc. ♥♥