Letters

ş-a-p-t-e

- Harry ! Harry ! vocea ei răsună prin încăpere. Harry! a mai strigat o dată, dar nimic. Frigiderul era gol. Nu aveau ce mânca. Avea de gând să-l trimită pe Harry la cumpărături, dar nu dă de el. 

Gemma era şi ea prezentă. Ori doarme, ori hoinăreşte dis-de-dimineaţă. Prima variantă e mai credibilă, asta vrea să creadă.

- Da? Harry a intrat în bucătărie. A câştigat o încruntătură din partea Gemmei. Mi-am auzit numele, rosti el, trecându-şi o mână prin păr.

- Nu, nu! Mi-am strigat maimuţa. Şi pe ea o cheamă Harry, Rose era sarcastică. Cine mai locuieşte-n casa asta cu numele de Harry ? Oare gândeşte înainte să deschidă gura?

- Nu-ţi mai da cu mâna prin păr ! Răspândeşti păduchi, adăugă Gemma, toată un zâmbet.

- Ce vreţi de la viaţa mea ? a încercat să le ignore pe cele două. Şi... i-a ieşit.

- Mi-e foame, Harry, te duci la magazin? Rose dădu de nenumărate ori din gene. Harry nu voia să meargă. Ce-i el? Sluga lor ? Să mai iasă şi ele din casă, la aer curat. Nu strică. 

- Nu pot. Sunt ocupat. Vă urez o zi bună ! 

Harry încercă să scape de ele, dar Rose l-a lovit peste faţă. Cu o şosetă. De unde are una ? Fata asta îl uimeşte mai mereu. Mai mirosea şi a transpiraţie !

Fiind un băiat bun, a acceptat. Ştia că nu ar mai scăpa de gura lor. A luat lista din mâna ei, înjurându-le-n gând. Harry sus, Harry jos. Trebuie să mai iasă, nu se topesc.

***

 Acesta a pus în coș cele necesare și a mai aruncat o privire la lista de cumpărături. Mai rămăseseră ouăle de luat și putea să plece acasă liniștit. Când s-a aplecat peste căruciorul cu alimente să ia ouă, s-a împiedicat și a căzut, cu tot cu câteva cartoane cu ouă. S-a uitat în jur și a văzut ce dezastru a făcut, nu a mai stat pe gânduri și a luat-o la fugă.

Unul din casieri l-a zărit. La început, tânărul casier era confuz, apoi.. l-a lovit. Bine, nu l-a lovit. A observat că, ouăle erau dărâmate. A chemat paza, iar aceștia au venit imediat la datorie. L-au văzut pe Harry cum alerga prin magazin, și și-au dat seama cu cine au de a face.

Au pornit în fugă după el ca să nu-l piardă din ochi, dar a fost prea târziu. Băiatul cel rău deja era de negăsit. În timp ce oamenii de la securitate îl căutau pe Harry prin tot supermarket-ul, acesta stătea bine mersi ascuns într-un dulap de la raionul cu mobilă.

Trec 5 minute, trec 10, trec 15... oare au încetat să mă mai caute? Hm. Eu zic că da. Poate ar trebui să ies. Sau poate nu. Nu știu ce să fac. Gata, știu. Trebuie să ies, ce s-ar putea întâmpla rău? gândește Harry și deschide încet ușa de la dulap. Nici nu apucă să iasă, că apar în fața lui cei de care el fugea, paza.

Le-a zâmbit nevinovat și a luat-o la fugă printre ei, astfel începând toată nebunia. Harry, a văzut că încă îl urmăresc chiar și după ce au alergat prin tot magazinul, și i-a venit o idee briliantă. Să arunce cu produse de pe rafturi în ei, poate așa o să-l piardă, plus că o să se mai și distreze puțin.

Așa a și făcut. A trecut pe la raionul cu jucării și a luat mingii, câte a putut să țină. Paznici erau 2, mingii erau 3. Asta este acum, unul din ei o să aibă ghinion. Cu siguranță cel înalt, el mi se pare malefic, spune Harry și începe să arunce în ei. Degeaba, tot îl urmăreau. Bine atunci, încerc cu tigăi. Îmi pare rău, băieți.

Luă una. Nu s-a uitat în spate, doar a aruncat. Ghinionistul? Cel înalt. A dat de bucluc, dar măcar s-a distrat. Nu a vandalizat un magazin. Niciodată.

Se simțea, într-un fel, vinovat, dar satisfacția de a distruge era mai mare. Ştia că o să apară pe coperțile revistelor, dar faptul e consumat. Până la urmă, este viața lui şi face ce vrea cu ea. Se distrează, bea, dansează, fără frica de-a părea prost.

Lui Harry nu-i pasă ce cred alții. Contează ce crede el, nu ceilalți. Ştie cine e, nu trebuie să-i demonstreze cineva. Nici măcar Rose.

Mai aruncă o tigaie, dar nu a nimerit. A aruncat linguri, furculiţe, dar nimic. A luat o gură de aer, şi a privit în spate. Nemernicii ăia lipseau. Mai bine, poate pleca liniştit. A gândit prea repede.

Cineva l-a luat pe sus. Lucrurile au căpătat sens. Şi ei s-au ascuns, doar aşa puteau să-l prindă. L-au indus în eroare, ca să privească-n urmă. Cine a spus că el nu gândeşte, a minţit ! 

- Tinere, de data asta ai scăpat, dar tot trebuie să plăteşti bunurile, l-a informat. Vrei să ajungi după gratii ? a terminat de vorbit. Harry dădu din cap. Ce fel de întrebare e? Cine ar vrea să fie închis? Departe de familie, de prieteni, fani...

Harry nu ar rezista acolo. Un spaţiu mic şi îngust, patul murdar ( nu se ştie cine a dormit ), fără oglindă, fără haine confortabile. Şi la nebuni e mai bine. Gândul că ar putea sta şi o noapte, îl înnebuneşte!

Le zâmbeşte fals, scoţând portofelul din buzunar. A întins banii necesari domnilor, pentru cumpărături, dar şi pentru dezordinea cauzată. Nu o să uite ziua asta, mai avea puţin, doar puţin, iar Harry l-ar fi însoţit. Când va avea 70 de ani, o să le povestească nepoţilor. O să se amuze, o să le povesteasca copiilor, o să le povestească cu lux de amănununte.

Cum o să reacţioneze Rose? Gemma? Anne? Nu o să le pice bine. ❝ Iubitul, fratele şi fiul, Harry Styles, a distrus un magazin întreg ❝. Genial, dar, dar, dar... lui Harry nu-i pasă, corect?

A alungat orice gând. Trebuie să fie atent la drum, nu la cele trei doamne. Poate mai face un accident, chiar dacă nu e maşina lui, ci a Gemmei. Da, Gemma are permis, şi nu a plătit pe nimeni. Maşina e în stare bună, fără zgârieturi sau vopsea sărită. Cum zicea, e în regulă. Când erau mici, strica tot. Păpuşile, unele, nu aveau cap, erau tunse cu foarfeca, machiate cu cariocile, era jale. Maşinuţele lui, la fel. Când prindea una, o strica. Scotea roţile, rupea uşile, le picta. Pe scurt, arătau mai bine.

A parcat cu grijă, să nu facă altă gafă. A tras aer în piept, a expirat, apoi a intrat. Rose şi Gemma nu mai erau în bucătărie. Nici în sufragerie. S-a deplasat până-n camera lor, auzind râsete. Apucă clanţa cu putere. Rose îl îmbrăţişă strâns. Gemma se scuză, nu vrea să fie prezentă la momentul lor de cuplu. 

Rose l-a privit pentru câteva secunde, făcându-l şi mai confuz. Se aştepta să ţipe, să râdă, ciudat sau nu, îi place asta. O sărută pe şatenă. Limba lui explora fiecare colţişor. Rose a rupt sărutul, rămăsese fără aer. I-au lipsit buzele lui, chiar dacă au trecut câteva ore.

L-a mai sărutat o dată, apoi au discutat. Rose nu a văzut ştirea, dar se prăpădea de râs. Şi-ar fi dorit să fie acolo, dar nu le poţi avea pe toate.

***

Liam bătu cu palma-n uşă, aşteptând pe cineva să deschidă. Rose deschise, poftindu-l înăuntru. 

- Bună, Liam, fraţii Styles au vorbit, arătându-şi dantura perfectă. Ce faci? continuă Harry, făcându-se comod pe canapea. I s-a alăturat şi Liam, apoi fetele. Îl priveau, de parcă era la poliţie. La interogatoriu, mai exact. 

- Mâine plecăm. În turneu. Harry, ai uitat?

Şi-a amintit. Simon l-a anunţat zilele astea, dar a uitat complet. A avut multe pe cap, chiar nu s-a gândit la turneu, deci, da, a uitat. Partea proastă : Rose nu-l însoţeşte. Nu vrea să o părăsească. Gemma pleacă mâine, Lara rămâne-n Londra.