Vampirul din liceu

Capitolul 12

           Este vineri. Ziua meciului. Toată lumea a așteptat asta toată săptămâna. Tata este plecat într-o călătorie de afaceri așa că mama va înregistra meciul pentru el. Nu am mai vorbit cu mama de la ceartă. Meciul începe. Merg în zonaVIP-urilor. Echipa noastra incepe în forta. Echipa adversa pare ca vrea sa mearga acasa. Antrenorul lor nici nu se uita la scor, ii era prea frica sa se uite. Il inteleg. Scorul este 0 la 5, iar prima repriza este pe terminate. Derek vine langa mine. Transpiratia curgea siroaie pe el. 

-Iti trebuie un dus.spun eu 

-Rose, nu incepe sa fi ca mama. Pot sa iti iert multe lucruri, dar nu faptul ca incepi sa semeni ca mama. Am una, nu imi trebuie doua.

-Bine. Incep sa cred ca seman si eu cu mama. Trebuie sa imi revin.

-Ai face bine.

  A doua repriza incepe. Derek alearga ca un fulger pe teren. Majoretele faceau cea mai mare galagie si multe sarituri in aer. Este clar ca muncesc mult ca sa le iasa. Nu o sa le mai judec asa de tare. Jacob sta pe bara si ii trimite mesaje iubitei lui. Mai trebuie sa o ceara odata de nevasta. Zici ca sunt o telenovela fara sfarsit. Timpul trece si meciul se termina. Este egalitate. Asta e ceva nou. Derek isi ia prosopul, se sterge pe fata si bea apa. Pare dezamagit. Nu a avut niciun meci care sa se incheie intr-o egalitate. El vine langa mine.

-Pun pariu ca in acea echipa sunt cel putin doi vampiri. Pur si simplu o simt. spune uitandu-se la doi indivizi.

    Amandoi aveau inaltimea lui Derek si aveau pielea mai deschisa ca el si se cred superiori. Primul avea parul blond deschis si ochii albastri. Atunci cand reflectoarele stau pe el isi pune ochelarii de soare. Sigur doar vrea sa dea bine in fata fetelor. Al doilea era putin mai scund. Avea parul saten si ochi caprui. El in loc sa isi puna ochelarii de soare, merge mai repede. 

-Esti sigur ca sunt vampiri? 

-Rose, acum esti si tu un vampir. Ar trebui sa recunosti un vampir daca sta in fata ta.spune el

-Sunt un vampir de cateva zile. Nu stiu la fel de multe ca tine.

-Ca se ne dam seama daca chiar sunt vampiri sau probabil dusmanii mei.

-Asa de cautat esti?

-Rose, atunci cand esti nemuritor trebuie sa iti creezi si conflicte ca viata sa fie mai interezanta si sa nu te plictisesti.

-Nu te contrazic.

 Eu si Derek ne indreptam spre casa mea. Se pare ca niciun baiat care credea el ca este vampir nu ne-a urmarit.

-Se pare ca te-ai inselat. Trebuie sa scriem acest moment in istorie.

-Iute-te in fata. 

 Ma uit in fata mea si ii vad pe amandoi.

-Imi retrag cuvintele.

-Cand o sa inveti ca am mereu dreptate.

-Asta nu inseamna ca nu pot sa sper.

-Puteti sa nu vorbiti deparca noi nu am fi aici?intreaba cel cu ochelari de soare.

-Vladimir, nu te-am mai vazut de la lupta de la Waterloo. Ce te aduce aici? 

-Afaceri. Seful iti vrea capul si de data asta nu te poate salva nimeni.

-Asta nu este prima data cand il vrea. Poate sa mai astepte.spune el relaxat, dar eu stiu ca in interiorul lui nici el nu stie ce sa faca. Nici eu nu as sti intr-o asemenea situatie. Acum ca ma gandesc mai bine cine ar putea?

-Ne spui si noua cine este prietena ta. Sper ca nu este o gustare special ca sa iti cumpere timp pana cand Seful o sa vina dupa capul tau. 

-Rose, nu este implicata deloc in asta. 

-Dragut nume, dar vreau sa stiu doar daca este o gustare. Imi este o foame de lup.spune el aratandu-si colti, iar ochii lui devin rosii ca sangele.

-Din nefericire pentru tine nu sunt o gustare. 

-Se pare ca nu facem rost de o masa usoara.spune el dezamagit. 

-Multumesc ca m-ai anuntat. As mai sta de vorba cu tine si prietenul tau, dar trebuie sa o duc pe Rose acasa. 

  Eu si Derek mergem pe langa ei si ne vedem de drum. El isi intoarce capul si se uita la ei amenintator. Ei pleaca. Ceva imi spune ca o sa ii mai intalnim pe cei doi. Ajungem in fata casei mele. Derek isi ia ramas bun pana sa il vada mama. Deschid usa. Nu este nimeni acasa. Inchid usa si ma duc in camera mea. Ma intind pe pat si imi inchid ochii. Dupa 30 de minute nu am adormit. Imi dau seama ca este inutil pentru ca vampirii nu dorm. Imi pun o jeaca de trening si ies afara. Trebuie sa fac ceva ca sa treaca timpul. Ma plimb prin padure. Derek apare in fata mea.

-Credeam ca va dura mai mult pana cand iti vei da seama ca vampiri nu dorm. Nu stiu cum poti sa ma surprinzi.

-Nici eu, dar mai important ce faci noaptea daca nu poti sa dormi?

-Citesc. Partea amuzanta este ca profesorii nu imi spun nimic daca nu vin cu manualul sau caietul la liceu pentru ei deja stiu ca stiu lectia.

-Pentru ca ai 300 de ani.

-Chiar mai mult. Cum i-ai cunoscut pe cei doi indivizi?

-La lupta de la Waterloo. Eram in tabere diferite si asa vom ramane mereu.

-Bine, dar cine este Seful?

-Un vampir batran pe care l-am suparat din greseala. Nu e mare lucru.

 Este asa de liniste. Se aud doar greierii si se vad licuricii. Zici ca este o padure fermecata. Eu si Derek incepem sa ne plimbam. Este placut. In fata noastra apar cei doi. Nu puteau sa vina maine? Sau macar dupa ce ne terminam plimbarea. 

-Ne intalnim din nou. Cu ce ocazie? 

-Sti raspunsul. 

-Rose, sa mergem.

Eu si Derek ne intoarcem spre casa mea cu pasi din ce in ce mai mari.

-Doar pentru ca ea te crede perfect nu inseamna ca esti. Nu iti poti uita trecutul.

 Derek nu il baga in seama si ne continuam drumul. 

-O sa il distrug pe tipul ala.

-Violenta nu rezolva nimic.

-Poate in cazul muritorilor, dar in cazul vampiriilor violenta rezolva tot.

 Ajungem in spatele casei mele. Zbor pana in camera mea, iar Derek se aseaza langa perete si se uita la cer. 

-Noapte buna!

-Noapte buna!

 Eu stau in pat si ma prefac ca dorm.