Vampirul din liceu

V2-Capitolul 14

Perspectiva Rose

Ma intind pe pat si stau sa ma gandesc la ce tocmai s-a intamplat. Nu pot sa cred ca dupa tot ce s-a intamplat Derek nu poate sa imi dea un raspuns sincer. Il merit si el stie ca macar atat imi datoreaza. El este un capitol ce vreau sa il inchei cat mai repede si sa merg mai departe cu viata mea si asa este nedefinita. Totusi este un lucru pe care pot sa il fac. Poate o sa crede-ti ca am innebunit, dar vreau acel raspuns nesuferit.
  Norocul meu este ca ii stiu programul, iar el rareori si-l schimba. Ies din casa si stau pe strada. El conduce cu viteza spre mine. Atunci cand ma vede pune frana brusc. El opreste masina, iese din masina si vine spre mine. Dupa fata lui imi dau seama ca este nervos.

-Ai innebunit?!! Puteam sa te calc! Pentru numele lui Dumnezeu!

-Dar nu mai calcat. Oricum nu s-ar fi intamplat nimic. Nu mai sunt muritoare si tu stii foarte bine asta. Da-mi acel raspuns ca sa terminam asta pentru ca daca nu mi-l dai o sa te urmaresc pana cand o sa il primesc!

-Stiu ca o sa faci asta. Macar atat iti datorez, un nenorocit de raspuns.

-Mi-l dai sau nu îl ai?

-Rose,recunosc noi doi am trecut prin multe impreuna care un cuplu normal nu ar trebui sa treaca. Regret multe lucruri pe care le-am facut si incep sa regret ca te-am facut vampir. Erai o fata inocenta care nu stia cum este lumea si eu te-am schimbat complet.

-Poti sa treci la subiect? Vreau sa stiu de ce si o sa te las in pace.

-Problema e ca eu nu vreau sa te pierd si daca asta se intampla sunt un mare prost.

-Suna foarte dragut, dar deja mai pierdut.

Eu ma indepartez incet de el. El cu viteza lui ma ajunge din urma si ma saruta pasional. Dupa dispare intr-un praf de fum cu masina lui. Cand poate poate sa fie si un romantic.

Partea cea mai nasoala este ca am nevoie de el.