Vampirul din liceu

Capitolul 14

  Prea multa drama. Daca mama ar fi avut o cariera ar fi de dramatista. S-ar pricepe la asta. 

 Peste cateva luni.

      Timpul trece foarte repede. Mai sunt doua luni si se termina scoala si incepe vacanta de vara. Jacob pare din ce in ce mai fericit cu sora lui Derek. Ma intreb cand o va cere de nevasta. Asta ma tine in suspans mai mult decat trebuie. Nu s-a intamplat nimic inafara de testele si tezele pe care a trebuit sa le dam. Seful despre care vorbeau cei de la meciul de fotbal nu si-a facut aparitia si nu i-am mai vazut nici pe ei. Nici nu stiu ce sa fac. Derek nu mi-a zis daca sunt iubita lui sau nu. Si eu care l-am lasat in pace in loc sa il trag de limba. Cat crede ca o sa mai astept? Chiar daca avem o gramada de timp la dispozitie. Jacob se aseaza langa mine. Are zambetul lui de smecher. Vrea ceva.

-Ce faci surioara?

-Ma gandesc. Am multe pe cap.

-Asta patesti daca nu te duci si te distrezi. De cate ori trebuie sa iti spun asta?

-Pana cand o sa imi intre in cap.

-O sa dureze ceva. Am auzit ca si tu esti vampir? E adevarat sau este o gluma proasta?

-E adevarat. Sa nu ii spui mamei.

-Nu ii spun mamei asa ceva nici daca ma plateste. Venind vorba vreau sa ma imprumuti. Vreau sa iau ceva special pentru iubita mea si sunt falit.

-I-ati o slujba, dar daca iti iei una se pare ca vei uita cum e sa te distrezi.

-Asta nu conteaza. Pentru iubita mea as face orice. Trebuie sa iti notezi asta. Daca Derek nu face orice pentru tine, ai putea sa il parasesti.

 Jacob intra grabit in camera lui, inchide usa si se apuca sa caute slujbe pe internet. E indragostit lulea. Oricind isi da seama.

-Si eu cred la fel.spune Derek de langa mine.

-Tu, cand ai ajuns aici?

-Nu mult. 

-Intr-o zi o sa imi provoci atac de cord.

-Asta nu se va intampla.

-Ce facem azi?

-Nu stiu, dar trebuie sa recunoastem ca este o zi placuta. Pacat ca nu putem sa mergem la plaja.

-Da. E pacat ca nu avem iesire la mare.

-Ar trebui sa mergem intr-un weekend.

-Doar un weekend? Esti si tu falit ca Jacob?

-Nu,  fac economii pentru viitor. 

-Bine. Oricum tu poti sa te angajezi unde vrei. Ai diplome la aproape toate slujbele.

-Da. Ar trebui sa facem o plimbare prin padure. Trebuie sa iti spun ceva intre patru ochi.

-Bine.

  Eu si Derek ne indreptam spre padure.

-Ce trebuie sa imi spui?il intreb eu pe drum.

-Ceva destul de important.

 Ajungem in aduncul padurii.

-Ce vrei sa imi spui? Sper ca nu este ceva de rau. Este?

 Derek se uita la ochii mei ingrijorati care mai au putin si varsa primele lacrimi.

-Este totul in regula? Spune-mi pentru ca aceasta asteptare nu imi place deloc.

-Trebuie sa ne despartim.

 Imi trebuie cateva secunde ca se procesez informatia. Nu se poate. Cred este un cosmas din care nu stiu cum sa ies.

-Sper ca este o gluma proasta. Spune-mi ca nu e adevarat! Te rog.spun eu cu lacrimi in ochi.

-As fi vrut sa nu fie. spune el 

        El dispare pana apuc eu sa ii zic ceva. Cum am fost asa de naiva incat l-am jucat sa se joace cu inima mea? Rose poti mai bine de atat. Un lucru este sigur, el este acelasi persoana pe care o stiam. Nu imi vine sa cred ca am putut sa cred ca s-a schimbat. Asta e. Viata merge mai departe. Cred ca singurul lucru pe care l-a vrut a fost sa ma faca campir si sa guste din sangele meu in asa fel in care eu sa nu mor. Asta ma face sa ma intreb daca in acest timp a tinut la mine sau doar a vrut sa se joace cu inima mea. 

      Ce baiat. Zbor pana acasa. Intru pe geam si ma asez cu fata in perna. Nu credeam ca o sa imi mai foloseasca aceasta perna, dar se pare ca imi sterge lacrimile. Norocul meu ca nimeni nu e acas, in special mama. Nu as vrea sa imi spun Ti-am zis eu. Stau tot restul zilei in pat.