Vampirul din liceu

Capitol 15

  Perspectiva Derek

  Nu pot să cred că am părăsit-o pe Rose. Din cea mai fericită persoană am făcut-o cea mai tristă. Îmi bag mâinile în buzunar i îmi continui drumul. Dacă aș putea să mă uit în oglindă, nu m-aș uita. În faţa mea apare Hans, băiatul cu ochelari de soare de la meciul de fotbal american. El are un zâmbet mare până la urechi. Nu o să îl mai aibă.

-Ce vrei?îl întreb eu

-Am văzut tot. Vin-o cu mine! Șeful vrea să îţi vorbească faţă în faţă.

-Bine. Nimic rău nu se mai poate întâmpla.

-Eu nu aș fi prea sigur.

  Ne transformăm în lilieci și zburăm pâna la castelul șefului. Ajungem în faţa castelului și ne transformăm înapoi în forma noastră umană. Intrăm în castel și mergem în sala tronului. Sunt lăsat singur acolo.

  Șeful apare în faţa mea. Nu s-a schimbat deloc. Este îmbrăcat într-o robă de modă veche, ca de obicei. El încă mai bea sângele oamenilor, nu a trecut în era modernă în care vampiri beau sângele animalelor din pădure. Trebuie să mai fie și vampiri care nu vor să se schimbe.

-Am auzut că vrei să vorbești cu mine? Ce mai vrei? Am făcut deja tot ce mi-ai cerut. Am părăsit-o și pe Rose.

-Nu da vina pe mine pentru asta. Nu ţi-am cerut niciodată să faci asta. Tu, ai făcut-o fără să îţi spun eu nimic.

Asta e o minciună. Chiar el mi-a spus că trebuie să o părăsesc. Asta mă înfurie, dar îmi dau seama că sunt un mare prost.

-Mai bine plec și te las să vi după capul meu. Acum trebuie să îndrept cea mai mare greșeală pe care am făcut-o.

-Faci cum vrei, dar asta nu înseamnă că vei reușii.

  Deschid ușa și mă duc cu viteza luminii spre casa lui Rose. Stau în faţa geamului ei. Începe și ploaia. Ce noroc am! Rose nu era în camera ei. O să încerc să vorbesc cu ea la școală.